Cât mai are sens antropologia culinară într-o epocă digitală? Cu gândul la tradiție și inovație, un scriitor român răspunde

Într-o lume în care tehnologia și digitalizarea devorează tot mai mult din timpul zilei noastre, întrebarea dacă există loc pentru studii precum antropologia culinară devine tot mai pertinentă. În această perspectivă, Cosmin Dragomir, jurnalist și autor de cărți despre gastronomie, își exprimă punctul de vedere într-un mod sincer și analitic. Este el încă de părere că știința obiceiurilor alimentare dincolo de rețete și preparate poate avea relevanță, chiar și în era informației digitale și a rețelelor sociale?

Antropologia culinară: între tradiție și modernitate

Cosmin Dragomir nu ascunde că percepția sa despre rolul antropologiei culinare s-a schimbat în timp. Înainte, această ramură academică era privită ca un domeniu de nișă, concentrat pe studierea modurilor de gătit și obiceiurilor alimentare ale diferitelor popoare. În zilele noastre, însă, analiza oamenilor prin prisma alimentației pare să capete o importanță mai mare, mai ales pentru cei interesați să înțeleagă identitatea culturală și evoluția societății.

„O să fiu totodată și subiectiv și ipocrit”, își începe el răspunsul, asumându-și deschis dublul rol de autor și cercetător. „Antropologia culinară nu poate fi izolată complet de technologia modernă, nici de curentele de consum digital. Totuși, cred că în anumite contexte ea păstrează un sens profund, mai ales ca instrument de a descoperi rădăcinile, tradițiile și sănătatea comunităților.”

Digitalizarea și pierderea conexiunii cu tradițiile culinare

Unul dintre cele mai mari pericole ale societății contemporane, observă Dragomir, este riscul de a pierde această legătură cu rădăcinile. În era rețelelor sociale, ingredientele, rețetele și chiar obiceiurile alimentare sunt rar documentate în mod sistematic, fiind adesea reduse la simple momente de prezentare și consum rapid. În plus, consumatorii devin din ce în ce mai pasivi, împinși spre preferințe globale și uniformizare.

„Antropologia culinară poate juca totuși un rol important în păstrarea diversității și autenticityții. Ea scoate la iveală poveștile din spatele preparatelor, tradițiile locale și modul în care aceste elemente s-au transformat în timp. Într-un anumit sens, această știință devine o formă de rezistență în fața globalizării simpliste”, explică el.

Tradiție, inovație și relevanță în societatea digitală

Deși pare paradoxal, Dragomir afirmă că antropologia gastronomică are și un rol esențial de a integra noile tehnologii în procesul de documentare și promovare. Digitalizarea poate fi o armă cu două tăișuri: pe de o parte, riscă să uniformizeze, pe de altă parte însă, oferă instrumente puternice pentru păstrarea și răspândirea diversității culinare.

„Este nevoie de o abordare echilibrată”, susține autorul. „Să folosim tehnologia pentru a înregistra, a analiza și a difuza patrimoniul culinar, fără a pierde farmecul autentic și poveștile pe care acestea le conțin.”

În aceste condiții, interesul pentru antropologia culinară nu va dispărea, ci va evolua în funcție de modul în care societățile gestionază această schimbare. Dragomir subliniază că, indiferent de context, explorarea modurilor în care cultura și alimentația se influențează reciproc rămâne o provocare cu relevanță pentru cercetători, pasionați și publicul larg.

Perspective pentru viitor

În încheiere, autorul vede în această disciplină un liant esențial între trecut și prezent, între identitate și globalizare. În ciuda avansului tehnologic, cercetările în antropologia culinară oferă o perspectivă unică asupra evoluției umanității, păstrând vie memoria colectivă și învățându-ne cine suntem.

„Antropologia culinară își va găsi întotdeauna locul în peisajul academic și cultural, pentru că aroma identitar nu se scufundă niciodată complet în oceanul digital. Doar trebuie să știm să o căutăm și să o valorificăm în noile contexte.”