O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford a dezvoltat o interfață creier-computer (BCI) care poate decoda „vorbirea interioară”, adică gândurile nerostite ale persoanelor cu paralizie. Acest progres tehnologic reprezintă un avans semnificativ în domeniul comunicării asistate, oferind oportunitatea de a transmite cuvinte direct din minte, fără efort fizic. Integrarea sa în medicină oferă noi perspective pentru pacienții care nu pot vorbi din cauza leziunilor neurologice.

Studiul, publicat în revista Cell pe 14 august, detaliază modul în care microelectrozii implantați în cortexul motor pot înregistra semnale neuronale din vorbirea imaginară. Aceste semnale sunt ulterior decodate cu ajutorul unor algoritmi de învățare automată, permițând transformarea gândurilor în cuvinte. În condițiile în care până acum interfețele se bazau pe semnalele produce atunci când pacienții încercau să vorbească sau să scrie, noua tehnologie recunoaște tipare cerebrale legate de vorbirea internă.

Această tehnologie a fost testată pe patru voluntari cu paralizie severă, demonstrând că semnalele neuronale asociate cu vorbirea internă pot fi interpretate. Deși nivelul de acuratețe nu este încă cel al vorbirii fizice, rezultatele oferă o bază pentru dezvoltări viitoare. Profesorul Frank Willett explică beneficiile pentru pacienți, în special pentru cei care resimt oboseală sau dificultăți în exprimare.

Dezvoltarea tehnologiei aduce și provocări etice și tehnice semnificative. Un aspect critic se referă la confidențialitatea gandurilor, cercetătorii fiind conștienți de riscul „citirii” neautorizate a mentalului pacientului. În acest sens, echipa a inventat metode de protecție, precum un sistem de „parolă imaginară”, care activează dispozitivul doar la un anumit gând intenționat.

Tehnic, dispozitivele actuale necesită implanturi cu electrozi conectați prin cabluri, dar se lucrează la variante wireless și mai fiabile. Extinderea cercetărilor spre zone ale creierului implicate în limbaj și auz poate spori precizia decodificării gândurilor. În plus, această tehnologie ar putea fi adaptată pentru a oferi comunicare fluentă persoanelor cu deficiențe neurologice.

Pe termen scurt, dispozitivele pentru citirea gândurilor sunt limitate la studiile clinice și dezvoltarea lor. Totuși, specialiștii estimează că în câțiva ani ar putea intra în practică pentru persoane cu deficiențe de exprimare vocală. Continuu fiind în proces de evoluție, aceste trepte tehnologice rămân sub observație pentru a asigura siguranța și etica utilizării.

Încheind, această cercetare evidențiază importanța monitorizării continue a progreselor din domeniul interfețelor creier-computer. Evoluțiile pot aduce beneficii semnificative pentru comunicarea și calitatea vieții pacienților, dar trebuie gestionate cu responsabilitate și atenție la aspectele etice și tehnice.