în secolul al xvii-lea, o veche carieră abandonată din napoli a fost transformată în osuar pentru victimele epidemiilor devastatoare care au lovit orașul, marcând începutul unui cult al craniilor. această practică a devenit o tradiție în rândul napolitanilor, care curățau și împodobeau craniile, rugându-se pentru ele în speranța de a obține sănătate și noroc. acest osuar a fost amenajat în galeriile subterane fontanelle, devenind un spațiu accesibil publicului pentru oficierea slujbelor de pomenire a morților.

osuarul din galeriile subterane fontanelle a fost amenajat în anul 1872 de către autoritățile religioase, scopul fiind acela de a oferi un spațiu pentru napolitani să se reculeagă și să se roage pentru sufletele celor decedați. practica cultului craniilor a devenit o parte importantă a tradiției locale, napolitanii considerând că prin curățarea și împodobirea craniilor, vor obține protecție și noroc. această credință s-a transmis de-a lungul generațiilor, fiind o parte a identității culturale a orașului.

în anii ’60–’70, biserica a intervenit, interzicând aceste practici, considerându-le nepotrivite și neortodoxe. cu toate acestea, vechea tradiție a supraviețuit în memoria colectivă a napolitanilor, fiind astăzi un subiect de interes pentru istorici și cercetători. realizatorul dana pitrop a documentat această parte a istoriei napoliului, oferind o perspectivă asupra felului în care oamenii au întâmpinat și au procesat moartea de-a lungul secolelor.

tradiția cultului craniilor din napoli reprezintă un exemplu interesant de felul în care oamenii au abordat moartea și spiritualitatea de-a lungul istoriei. prin studierea acestor practici, putem înțelege mai bine cum diferitele culturi și comunități au dezvoltat modalități unice de a face față suferinței și pierderii. acest subiect oferă oportunitatea de a explora istoria și cultura napoliului, fiind un îndemn la informare continuă și studiu al acestor aspecte fascinante.