Presiunea economică îl forțează pe Trump să caute o ieșire din conflictul cu Iran
Un nou episod din criza declanșată de relația tensionată dintre Statele Unite și Iran pare să se contureze, cu o schimbare de ton observabilă în abordarea președintelui Donald Trump. După ce a început săptămâna cu amenințări cu „crime de război” și cu promisiunea de a „distruge o întreagă civilizație”, Trump pare acum să piardă teren, confruntat cu dificultăți economice interne care îi subminează poziția de negociere.
Creșterea inflației și impactul asupra electoratului
Veștile economice de vineri au fost deosebit de sumbre pentru capacitatea lui Trump de a continua conflictul și de a negocia dur cu Iranul. Șocul petrolier, cauzat de blocajul din Strâmtoarea Hormuz, a împins inflația cu 0,9% doar în luna martie, cea mai mare creștere lunară din ultimii patru ani. Rata anualizată a inflației a atins 3,3%, cea mai ridicată de la începutul mandatului lui Trump. Prețul benzinei a crescut cu 21,2% în martie, atingând un record. În plus, Indicele de Sentiment al Consumatorilor al Universității din Michigan, un indicator al încrederii americanilor în economie, a atins un minim istoric, datele mergând până în 1952.
Aceste evoluții ar putea avea un impact decisiv asupra alegerilor din noiembrie, unde republicanii se confruntă deja cu o luptă dificilă pentru a menține controlul asupra Camerei Reprezentanților. Contextul intern devine crucial, deoarece sprijinul pentru război se erodează pe măsură ce veștile economice negative se acumulează. Republicanilor le este teamă de consecințele care ar putea afecta în mod serios rezultatele alegerilor din 2026.
Cearta pe marginea încetării focului și strategia de negociere
Anunțul încetării focului de marți a generat dezbateri ample despre dacă Trump a dat înapoi sau nu. El stabilise un termen limită, ora 20:00, ora de est, pentru ca Iranul să accepte un acord și să redeschidă strâmtoarea; altfel, urma să atace infrastructura iraniană, cu consecințe drastice. Totuși, se pare că încetarea focului a fost convocată în grabă, încercând să evite punerea în aplicare a amenințărilor.
Cele două părți nu par să fie de acord nici măcar asupra termenilor încetării focului. Sunt prezentate versiuni diferite cu privire la punctele centrale: planul iranian în 10 puncte care ar ghida negocierile, dacă Iranul primește controlul temporar asupra strâmtorii și dacă încetarea atacurilor Israelului asupra Hezbollah-ului în Liban a făcut parte din acord. În urma evenimentelor, Trump și echipa sa au părut mai dornici decât Iranul să ajungă la o înțelegere, fiind dispuși să ofere Iranului mai multă libertate de mișcare în privința a două probleme majore, chiar dacă oficialii de la Teheran amenințau în mod repetat că se vor retrage de la masa negocierilor.
O negociere sub semnul întrebării
Este evident că Trump se află într-o poziție delicată. Iranul a suferit în domeniul militar, dar economic, capacitatea sa de a închide Strâmtoarea Hormuz îi oferă o carte importantă. În mod strategic, oficialii de la Teheran au motive întemeiate să rămână fermi. Dimpotrivă, acest război a fost întotdeauna pe un teren fragil în Statele Unite. Poporul american nu a manifestat un interes prea mare pentru el.
Pe măsură ce oficialii americani se îndreaptă spre Pakistan pentru negocieri, amenințările lui Trump nu par să fi adus pârghia dorită.
