Îndrăgitul prim-ministru britanic, sir Winston CHURCHILL, o figură emblematică a celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost, totodată, un om măcinat de demoni interiori. Descendent al ducilor de MARLBOROUGH și cu o mamă americană, CHURCHILL a condus Marea Britanie printr-una dintre cele mai dificile perioade din istorie, dar a dus totodată o luptă personală cu tulburări de dispoziție.

Origini nobile și o ascensiune fulminantă

Născut dintr-o familie aristocrată, LORD CHURCHILL a absolvit Academia Militară SANDHURST și a servit în armata britanică. A intrat în politică la vârsta de 25 de ani, fiind ales deputat în Parlamentul britanic. În timpul Primului Război Mondial, a făcut parte din Cabinetul de Război, remarcându-se ca prim lord al Amiralității. A fost, de asemenea, ministru al Munițiilor. După o scurtă perioadă în afara Partidului Conservator, a revenit în acesta după 1925.

În perioada interbelică, CHURCHILL s-a remarcat prin opoziția fermă față de comunism, susținând intervenția militară împotriva URSS. A devenit prim-ministru al Marii Britanii la 10 mai 1940, într-un moment crucial al celui de-Al Doilea Război Mondial. A format un Cabinet de Război care a reunit conservatori, laburiști și liberali, mobilizând resursele Imperiului Britanic și ale aliaților pentru a învinge nazismul.

O relație strategică cu partenerii de război și deciziile controversate

În timpul războiului, CHURCHILL a dezvoltat o relație specială cu președintele american FRANKLIN D. ROOSEVELT. A colaborat strategic cu comuniștii lui TITO, cu mișcarea „Franța Liberă” a lui DE GAULLE și cu Uniunea Sovietică a lui STALIN. A jucat un rol important în conferințele aliate de la CASABLANCA și TEHERAN (1943), IALTA (1945) și parțial la Postdam (1945).

După Revoluția din 1989, românii i-au reproșat lui CHURCHILL „acordul de procentaj” cu STALIN, din 1944, prin care România a fost cedată sferei de influență sovietice. O altă decizie controversată a fost bombardarea Dresdei în februarie 1945. Înfrânt în alegerile din 1945, CHURCHILL a revenit ca prim-ministru între 1951 și 1954, marcând această perioadă prin retragerea trupelor britanice din Egipt.

Nobelul pentru literatură și lupta cu starea de sănătate

În 1953, CHURCHILL a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru lucrarea sa memorialistică în șase volume despre cel de-Al Doilea Război Mondial. Dincolo de rolul său politic major, CHURCHILL a fost o personalitate complexă, cu un stil de viață și de lucru dificil. Suferea de angină, iar în timpul războiului a suferit un atac de cord, în timpul unei vizite la CASA ALBĂ. De asemenea, suferea de o psihoză maniaco-depresivă, cu fluctuații mari ale dispoziției, de la depresii severe până la momente de energie și randament excepțional.

Dincolo de realizările sale istorice, viața lui WINSTON CHURCHILL rămâne o mărturie a triumfului spiritului uman asupra adversităților, atât interne, cât și externe.