Charlie Sheen conștientizează că viața sa s-a schimbat total în ultimii zece ani. Actorul, care a împlinit 60 de ani în luna septembrie, sărbătorește și șapte ani de sobrietate, după o perioadă lungă de luptă cu dependența de alcool și droguri, conform unei publicații de specialitate.

El menționează că, deși a făcut mai multe încercări de a se vindeca în trecut, inclusiv un efort radical din 2017 în care a renunțat complet la substanțe, nu a fost la fel de dificil pentru el acum.

„Nu mai aveam unde să mă întorc”, povestește despre consumul de droguri, pe care l-a abandonat chiar înainte de a renunța la băutură. „Și, fie că este real sau nu, cred că următoarea doză m-ar ucide.” Cât despre alcool, el a abandonat-o brusc, într-o zi, după ce și-a dat seama că vrea să fie un tată de încredere pentru copiii săi (Cassandra, Sami, Lola, Bob și Max), și că, într-o ocazie, fusese prea beat ca să o însoțească pe Sami la o întâlnire.

Acum, când simte că trebuie să petreacă, reflectează la trecutul său.

„Păstrez în minte momentele extrem de rele, ca și cum aș avea un DVD care rulează nonstop, ca o amintire pe care o agăți deasupra patului unui bebeluș”, explică Sheen. „Și de fiecare dată când mă gândesc: «Ar fi o idee bună», îmi amintesc într-un exemplu concret de ce nu trebuie să o fac — totul e plin de rușine, durere și haos. Aceste amintiri încă mă bântuie.”

El recunoaște că îi lipsește anumite aspecte ale stilului său de viață din trecut. „Îmi lipsește prima oră în care beam. Dacă aș putea doar să beau o singură oră, poate aș face-o. Dar tot spițele se învârtesc și totul scapă de sub control în cele 15 ore care urmează după primul pahar.”

Sheen își povestește acum întreaga viață în memoriile intitulate „The Book of Sheen”, lansate pe 9 septembrie, și într-un documentar Netflix în două părți cu titlul „aka Charlie Sheen”, ce a avut premiera pe 10 septembrie. Anticipă cu nerăbdare cele două proiecte, deși recunoaște că este și puțin neliniștit să împărtășească publicului întreaga sa poveste.

„Sunt nervos, dar este în regulă. Dacă nu aș fi așa, n-aș fi eu”, afirmă el, adăugând că aceste proiecte nu apar din dorința de a-și corecta greșelile din trecut sau de a se prezenta drept victimă.

„Am petrecut aproape ultimul deceniu cerând scuze tuturor celor pe care i-am rănit”, spune el. „Nu voi evita trecutul meu și nu voi lăsa ca acesta să mă definească.” Cu toate acestea, recunoaște că încă mai are dificultăți în a se ierta pe sine.



Sursa articol