Cercetări recente au descoperit pigmentul albastru folosit de artistul Jackson Pollock într-una dintre cele mai celebre picturi ale sale, intitulată „Number 1A” din 1948, infirmând astfel o ipoteză anterioară conform căreia ar fi fost utilizat turcoaz.

Această lucrare complexă și enigmatică, care prezintă o explozie de culori și texturi, a stârnit mereu fascinație printre iubitorii de artă.

Pentru această analiză, oamenii de știință au prelevat mostre din vopseaua albastră și au folosit o tehnică specializată de identificare a compușilor chimici, denumită spectroscopie Raman. Această metodă implică folosirea laserelor pentru a măsura vibrațiile moleculelor din vopsea.

Rezultatele au confirmat că pigmentul folosit era albastru de mangan, un pigment sintetic foarte vibrant, considerate odată unul dintre cele mai importante elemente din arsenalul artistului, dar apoi eliminat începând cu anii 1990 din cauza preocupărilor de mediu.

Cercetătorii au explicat că frumusețea și impuritatea acestei culori se datorează modul în care lumina interacționează cu electronii, proces cunoscut sub denumirea de tranziții de transfer de sarcină. În acest proces, lumina verde și violetă sunt absorbite, iar culoarea albastru reflectată către ochii noștri devine caracteristică și distinctivă pentru albastru de mangan.

Deși pigmentul a fost inventat în 1907, abia în anii 1930 a devenit disponibil comercial și folosit frecvent nu doar în artă, ci și în construcții, fiind utilizat ca colorant pentru ciment.

„Number 1A” este considerată una dintre cele mai reprezentative picturi abstracte ale lui Pollock, fiind achiziționată de Muzeul de Artă Modernă în 1950. Lucrarea simbolizează o perioadă de schimbări importante în stilul și modul de lucru al artistului, care a trecut de la pictura pe șevalet la crearea artelor în poziție orizontală pe o pânză neîntinsă, aplicând diverse tehnici și materiale.

Cercetarea contribuie la înțelegerea mai profundă a materialelor și tehnicilor folosite de Pollock, astfel sprijinind eforturile de conservare și studiu al acestei capodopere.



Sursa articol