Profilurile persoanelor cu autism diferă în funcție de momentul în care au fost diagnosticate, fie în copilărie, fie mai târziu în viață, în special în ceea ce privește aspectele genetice, conform unui studiu publicat recent. Acesta evidențiază marele varietet din cadrul tulburărilor din spectrul autist.

Autorii studiului, publicat într-o revistă de specialitate și condus de o cercetătoare de la Universitatea din Cambridge, afirmă: „Aceste rezultate susțin ipoteza că autismul reprezintă un termen foarte larg pentru fenomene multiple”.

Studiul are ca scop să răspundă la o întrebare esențială despre autism: dacă există diferențe fundamentale între tulburările identificate în copilărie și cele aparținând unor vârste mai avansate, uneori după zece ani.

De-a lungul timpului, autismul a fost considerat o tulburare identificabilă încă din primii ani de viață, însă în ultimele decenii a fost diagnosticat tot mai des și la adulți sau adolescenți mai în vârstă.

Cercetătorii menționează două explicații posibile pentru diagnosticele târzii. Prima este că persoanele diagnosticate mai târziu au, în linii mari, aceeași structură genetică ca și cele din copilărie, însă factorii de stil de viață și mediul înconjurător contribuie la accentuarea unor simptome, care anterior puteau fi mai puțin vizibile.

A doua explicație sugerează că există diferențe genetice importante între cele două categorii de pacienți chiar de la început. Aceste diferențe ar putea indica existența a două forme distincte de tulburări din spectrul autist.

Studiul arată că a doua teorie este cea corectă. Comparând structura genetică a mii de persoane cu autism din Danemarca și Statele Unite, cercetătorii au descoperit că diagnosticele timpurii și cele târzii sunt asociate cu diferențe genetice semnificative.

„Persoanele diagnosticate mai târziu cu autism au o genetică mai apropiată de cea a persoanelor cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate”, a afirmat un cercetător de la Institutul Pasteur, coautor al studiului.

Dincolo de diferențele genetice, și manifestările clinice diferă: cei cu un diagnostic mai târziu par să fie mai susceptibili la alte probleme psihice, cum ar fi depresia.



Sursa articol