Cel mai mare centru de euthanazie pentru animale fără stăpân din România funcționează în condiții sumbru la adăpostul privat din satul Uzunu, județul Giurgiu. În ultimii trei ani, aproape 16.000 de câini au fost eutanasiați acolo, iar activitatea derulată în acest „resort pentru animale” ridică multe semne de întrebare în privința legalității și eticii.

O fabrică de câini eutanazați în Giurgiu

Adăpostul, administrat de Asociația Aspa Ivets, a fost descris oficial ca fiind cel mai mare centru de ucidere a animalelor fără stăpân din țară. Datele Direcției Sanitar Veterinare Giurgiu pun însă într-o lumină extrem de diferită acest lucru: din totalul animalelor capturate, 70% au fost eutanasiate, alte opt procente au murit din cauza problemelor medicale, iar doar o cincime au fost adoptate și au părăsit adăpostul în viață.

Statisticile dezvăluie o activitate industrializată, cu o medie de 14 câini eutanasiați zilnic. Această cifră dramatică contrastează cu promisiunile adăpostului de a respecta standarde europene, fără cruzime, promovând un concept de „animal resort” care ar trebui să asigure tratament uman și îngrijire corespunzătoare. Legislația românească prevede, însă, sterilizarea animalelor pentru prevenirea înmulțirii necontrolate, iar datele oficiale indică că Aspa Ivets a sterilizat sub 20% dintre câinii dați spre adopție, perpetuând astfel problema animalelor fără stăpân în zonă.

Implicații financiare dubioase și controverse penale

Surse apropiate autorităților susțin că banii publici acordați acestei asociații sunt gestionati cu metode ocolind transparența achizițiilor publice. Contractele directe în valoare de doar 10.000 de euro sunt pentru cei mai mulți insignificante în comparație cu cifra de afaceri totală a organizației, însă sursele de venit sunt în mare parte generate de o metodă mai puțin clară: taxa de aderare plătită de zeci de localități din țară.

Peste 49 de primării au devenit membre sau afiliate ale asociației, plătind o taxă calculată la 10 lei pe cap de locuitor, aducând astfel încasări de peste 650.000 de euro. În schimb, anchetele penale în derulare indică grave infracțiuni, de la ucidere intenționată și rele tratamente, până la acuzații de abuz în serviciu sau fals în acte oficiale. În unele cazuri, voluntari implicate în salvarea animalelor au rămas șocați de practicile de la Uzunu: refuzul de a comunica, declarații subit despre boli fictive sau chiar refuzuri de adopție, toate par să indice o strategie de blocare a ieșirii câinilor în libertate.

Exportul și traficul cu câini fără stăpân din Ilfov și Vrancea

Tabloul tragic este completat de operațiuni de amploare de „export” al maidanezilor din județul Ilfov. În ultimele luni, jurnaliștii au dezvăluit că milioane de euro au fost dirijate către centre de preluare suspecte, precum „Arca lui Noe” din Vrancea, pentru a-și alimenta „industrie” de ucidere sau trafic. Peste 600.000 de euro de la bugetul ilfovenilor ar fi fost folosiți pentru capturarea și tratarea câinilor în adăposturi ilegale, în condiții barbare, iar anumite localități recunosc indirect, prin răspunsuri oficiale, că animalele fără stăpân din Ilfov au fost supuse tratamentelor crude de la aceste centre.

Viitorul vedetelor de pe scena câinilor fără stăpân

Controversele legate de activitatea asociației Aspa Ivets și a adăpostului din Uzunu ridică întrebări serioase despre modul în care autoritățile trebuie să intervină pentru a reglementa situația animalelor comunităților. În timp ce investigațiile penale continuă și cercetările pentru activități ilegale se intensifică, perspectiva unei reforme reale în gestionarea câinilor fără stăpân pare încă departe. În paralel, cazul dezvăluit de anchetatori și voluntari pare să fie doar vârful iceberg-ului unui sistem corupt și neglijent, unde profitul și interesele financiare par să primeze în detrimentul binelui animalelor și al comunităților.

Evoluția acestor cazuri și vigilența societății civile vor fi determinante în următoarele luni, într-o încercare de a aduce transparență și moralitate în procesul de gestionare a maidanezilor, pentru ca animalele fără stăpân din țara noastră să nu mai fie tratate ca simple „marfă de export” sau victime ale unor interese obscure.