Un artist virtual, o creație a unui IT-ist pasionat de poezie și tehnologie

O nouă figură digitală face valuri în peisajul muzical românesc: Lolita Cercel, un personaj virtual generat de inteligență artificială, nu de un artist uman. Creat de un programator autohton, cunoscut doar sub numele de Tom, această “artă” virtuală ridică întrebări serioase despre limitele tehnologiei și natura autenticității în artă. În spatele acestei creații se află un pasionat de poezie, inspirat de poetul Miron Radu Paraschivescu, și de dorința de a elabora un personaj care să reprezinte un punct de vedere asupra lumii moderne.

De ce Lolita și nu alt personaj?

Tom preferă să păstreze discreția, evitând expunerea în fața publicului, dar explicația alegerii numelui e simplă: “Am creat-o efectiv așa cum un scriitor face un personaj pentru un roman.” Departe de a fi o simplă încercare de a produce muzică, Lolita Cercel este mai degrabă o demonstrație de tehnologie și un experiment artistic. Întrebarea de bază care se ridică este: de ce un personaj numit Lolita și nu altul, cum ar fi Anna Karenina sau Betty Boop? Răspunsul e legat de natura sa de proiect artistic, în care creatorul preferă să păstreze distanța, lăsând personajul să evolueze în spațiul digital.

Viralitatea versus valoarea artistică

Proiectul nu urmărește neapărat să devină un simbol al artei autentice, ci mai mult să devină viral pe internet. “Autorul… știe clar limitele și poate nici nu-și dorește mai mult decât să obțină vizualizări,” afirmă specialiștii. Însă, dincolo de popularitate, critica rămâne: această creație este o simplă imitație, un fanfic digital, lipsit de riscuri și de profunzime, o reflexie a limitei ipostazei algoritmului în domeniul artistic.

Lolita nu transmite durere sau emoție autentică, ci face parte din cultura “de consum”, unde engagement-ul și reacțiile sunt mai importante decât valoarea artistică reală. Suferă, plânge, se simte singură – toate aceste stări fiind simulate, dar lipsite de autenticitate. În acest context, tehnologia devine unii chiar o sursă de ficțiune superficială, iar artistul virtual devine un termen tot mai discutat în lumea digitală.

Controverse etice și estetice

Mai mult decât atât, lângă preocupările tehnice, apar și controverse etice. Critici și activiști romi exprimă îngrijorări cu privire la folosirea identităților culturale pentru profit, fără a respecta adevărata diversitate și complexitate a unor comunități marginalizate. Alexandra Fin, activistă, spune că „este profund inuman ca o cultură marginalizată să fie folosită pentru a genera profit printr-un artist virtual. Artiștii romi sunt tratați ca inferiori, în timp ce o identitate romă virtuală devine apreciată și profitabilă.” La rândul său, Paulina, o cântăreață cu influențe balcanice, subliniază tristețea problemei: „Există case de discuri și artiști care aleg această scurtătură AI, iar piesele virale sau ajunse pe radio sunt o pierdere pentru cei care muncesc din greu pentru creație de la zero.”

Vocea creatorului: un Faust modern și un risc nevăzut

Tom preferă anonimatul, dar recunoaște că nu pot să rămână mereu în umbră. În culisele acestui proiect se ascunde o dorință de a demonstra limitele și provocările tehnologiei: “Știu că nu fac muzică, doar manevrez algoritmi.” În această perspectivă, el devine un fel de Mefistofeles digital, un creator aparent nevăzut, care știe că succesul lui Lolita depinde de modul în care această creație va fi percepută în online. Estetic, personajul reușește să șocheze fără a avea o identitate reală, însă lipsa de responsabilitate și autenticitate este ceea ce atrage critica celor din industrie.

Viitorul artei virtuale și al creației digitale

Lolita răspunde unei dorințe perfecționate de algoritm, dar și unei maladii a lumii artistice moderne: superficialitatea și fuga de responsabilitate. Cu toate încercările sale de a imita emoția umană, ea rămâne un simbol al obsesiei omului pentru creație, dar fără o adevărată măreție sau originalitate. În vremurile în care tehnologia avansează rapid, întrebarea rămâne: până unde poate merge această aventură și ce preț va plăti cu adevărat lumea artistică pentru această ”revoluție” digitală? Poate că, în final, Lolita nu va fi decât un alert în zgomotul digital, un semn al unor tentații enorme, dar totodată o dovadă clară că, în artă, autenticitatea nu poate fi înlocuită cu algoritmi.