Aproape 8.500 de cerbi, între specii de cerb lopătar și cerb comun, sunt anual vânați legal în România, potrivit cotei stabilite de autorități. Deși, în teorie, această activitate are ca scop controlul populației de animale pentru protejarea eco sistemului și a vegetației, în realitate, băncile de carne și piața neg digitală domină sectorul, generând milioane de euro anual. În ciuda reglementărilor stricte, comerțul cu carne de cerb și alte subspecii devine adesea o poveste despre profituri ascunse, tranzacționate înainte ca animalul să fie împușcat.

Vânătoarea, un mecanism legal și profitabil

Regulile în vigoare permit autorităților săvâneze anumite cote de cerbi, stabilite anual de ocoalele cinegetice, în funcție de estimarea efectivelor. În general, recoltările însumează între 5% și 25% din populație, în efortul de a menține un echilibru biologic. În timp ce scopul declarat este să se evite suprapopularea, ale cărei consecințe ar putea duce la epuizarea resurselor naturale și la deteriorarea ecosistemelor, realitatea creează un flux de venituri foarte profitabil pentru mulți dintre actori.

Un studiu recent de la Facultatea de Silvicultură din Brașov a indicat că, în anumite zone din țară, populațiile de cerbi și alte animale mari sunt de 3,6 ori peste nivelurile pe care mediul poate să le susțină fără a suferi degradări serioase. Astfel, în timp ce Ministerul Mediului aprobă cote pentru protejarea biodiversității, în spatele acestei activități stă o piață neguvernamentală cu potențial de milioane de euro, unde viața animalelor devine un bun de schimb înainte ca acestea să fie împușcate.

Cerbul lopătar, emblematic pentru pădurile românești

Printre speciile preferate de vânătoare se numără cerbul lopătar, recunoscut pentru dimensiunile sale și pentru adaptabilitatea în diverse medii. Acesta poate trăi până la 20 de ani și atinge greutăți de aproximativ 300 de kilograme. Originar din zonele montane, cerbul lopătar a fost reintrodus în ultimii ani și în regiuni de câmpie, în încercarea de a susține activitatea cinegetică.

Regia Națională a Pădurilor, Romsilva, gestionează efectivele din mai multe fonduri cinegetice, printre care cel din Suceava, unde sunt aproape 2.000 de cerbi și căprioare. În aceste zone, vânătoarea nu reprezintă doar o activitate recreativă, ci și una economică, fiind una dintre cele mai monitorizate și reglementate forme de utilizare a resurselor naturale.

O industrie clandestină în plină expansiune

Departe de ochii publicului, însă, activitatea de vânătoare se transformă uneori într-un motor de profit ilegal, cu tranzacții de carne și trofee ce trec dincolo de controlul statului. În plus, deși regulile pentru recoltare sunt stabilite pentru a preveni dezechilibrele ecologice, comerțul paralel cu carne și trofee de cerbi a devenit o industrie în plină dezvoltare, al cărei flux financiar se cifrează în milioane de euro.

Inițiativele legale de gestionare a populației de cerbi și alte ungulate continuă să fie criticate pentru lipsa transparenței și pentru eventuale abuzuri, în timp ce comunitățile locale și specialiștii din domeniu susțin că fără o supraveghere mai strictă, interesele economice pot prevala asupra celor ecologice. În următorii ani, se preconizează o intensificare a controalelor, dar și o recalibrare a cotei de vânătoare, pentru a găsi un echilibru între protejarea biodiversității și susținerea activităților legale de vânătoare.

Pe măsură ce atracția pentru trofee și carne de calitate premium continuă să crească, perspectivele industriei cinegetice din România vor rămâne o combinație complexă între conservare și profit, cu implicații importante pentru ecosistemele locale.