Cătălina Andrieș a reușit să readucă la viață o bucată importantă din istoria recentă a Bucureștiului, printr-un proiect inedit: un muzeu interactiv dedicat perioadei comuniste. La prima vedere, un simplu spațiu cu exponate, dar în realitate, o adevărată experiență educativă și emotivă, menită să informeze și să stimuleze reflecția asupra vremurilor de tristă amintire.

### O inițiativă născută din nevoia de a povesti trecutul

Ideea a prins contur încă din 2018, când Andrieș și echipa sa au observat cât de puțin cunoscut este pentru tineri și chiar pentru mulți bucureșteni istoria comunismului. “Am ajuns la concluzia că nu este discutată, că nu este expusă de niciun fel”, povestesc cei implicați. Deși la început intențiile vizau un muzeu clasic, pandemia din 2020 a amânat planurile, dar nu le-a oprit. La finalul anului 2022, au reluat proiectul și, după șase luni de pregătiri intense, muzeul a fost inaugurat pe 26 iulie 2023.

Pentru Andrieș, muzeul nu este doar un spațiu static, ci unul interactiv și accesibil, conceput pentru a atrage și genera empatie. “Faptul că lucrăm cu istorie recentă ne permite ca unele obiecte să fie lăsate la liber, pentru că pot fi înlocuite și reparate mai ușor.” Astfel, muzeul devine un loc în care vizitatorii pot atinge exponate, îmbrăca haine din acea perioadă sau asculta muzică trasă pe vinil, toate acestea pentru a recrea atmosferea anilor ’80 și ’90.

### Pandemia și lipsa de resurse, obstacole în calea unui proiect ambițios

Andrieș mărturisește că, la început, obținerea exponatelor a fost o provocare. O mare parte dintre ele au fost achiziționate de la colecționari, deoarece donațiile au fost greu de convins din cauza scepticismului față de modul în care obiectele urmau să fie utilizate. “Prețul lor a fost foarte, foarte variabil. Spre exemplu, un set cu scaune, masă și canapea a costat în jur de 800 de lei, dar există și exponate mai scumpe.” Chiar și așa, reparațiile și adaptările au consumat timp și resurse, fiind nevoie de eforturi suplimentare pentru a păstra autenticitatea și funcționalitatea exponatelor.

### Impactul și perspectivele muzeului în educație

Contrar percepției generale, muzeul nu vizează o propagandă anticomunistă, ci o abordare echilibrată, în jurul unei idei simple: înțelegerea istoriei dincolo de povești simpliste. Profesorii și elevii care vizitează spațiul sunt extrem de încântați, iar ghidajul gratuit oferit pentru copii și tineri adaugă valoare activităților educative. “Profesorii sunt foarte încântați. Ei își amestecă acest scop educativ cu un pic de nostalgie, dar noi nu oferim o imagine romanticizată a perioadei.”

Andrieș crede că pentru a păstra relevanța, muzeul trebuie să evolueze și să devină tot mai imersiv. În planurile de viitor se află extinderea spațiului și crearea unor zone care să reproducă atmosfera industrială sau stradală din timpul comunismului, cu ateliere, ateliere de croitorie, traforaje sau mici restaurante evocând vechea atmosferă comunistă. În acest mod, vizitatorii ar putea experimenta indirect condițiile vieții de atunci și, totodată, să înțeleagă complexitatea unei epoci ample, cu plusurile și minusurile ei.

Pentru Andrieș, Bucureștiul are locuri speciale ce inspiră nostalgie, iar Palatul CEC face parte din preferințele sale arhitecturale ca un simbol al vremurilor trecute, ce reflectă un stil eclectic și nostalgic al orașului. În ceea ce privește patrimoniul muzeului, donațiile și achizițiile de exponate continuă, dar numărul celor donate a fost redus, din cauza reticenței oamenilor inițiali. Cu toate acestea, crește constant interesul în cercurile locale și internaționale, iar numărul vizitatorilor continuă să crească.

Într-un oraș în continuă schimbare, cu o istorie turbulentă și o societate tot mai conștientă de trecut, acest muzeu interactiv devine o punte între generații, un spațiu în care trecutul și prezentul se întâlnesc pentru a oferi publicului o perspectivă clară și educativă asupra celor trei decenii de comunism. Cu planuri ambițioase de extindere și modernizare, Cătălina Andrieș și echipa sa privesc spre un viitor în care istoria vie și prietenoasă să fie o lecție accesibilă tuturor.