Cât Plânge un Om? Un Studiu Oferă Răspunsuri Surprinzătoare

Plânsul, adesea venerat ca o formă de eliberare emoțională, este un comportament uman fundamental. Însă, cercetările științifice care analizează efectele sale reale sunt surprinzător de puține. Un studiu recent, publicat în revista Collabra: Psychology, a încercat să ofere o evaluare mai riguroasă a acestui fenomen complex.

Profesorul de psihologie Stefan Stieger de la Universitatea Karl Landsteiner (Austria) și echipa sa au investigat frecvența și efectele plânsului într-un studiu amplu. Rezultatele, obținute în urma monitorizării emoțiilor unui grup de participanți, au dezvăluit date interesante despre acest aspect al experienței umane.

Femeile, mai sensibile la lacrimi

Studiul a implicat 106 adulți din Austria și Germania, care au fost rugați să-și monitorizeze starea emoțională timp de patru săptămâni. Aproximativ 70% dintre participanți au fost femei, 25% bărbați și 4% s-au identificat cu alte genuri. Aceștia au înregistrat emoțiile la 15, 30 și 60 de minute după fiecare episod de plâns, precum și la finalul fiecărei zile.

Conform constatărilor, femeile au plâns aproape de două ori mai des decât bărbații. Media a fost de 5,8 episoade de plâns pe lună pentru femei, comparativ cu 2,6 pentru bărbați. Durata episoadelor de plâns a fost, de asemenea, mai mare în cazul femeilor, cu o medie de 7,7 minute, față de 3,9 minute în cazul bărbaților.

Cercetătorii au constatat că motivele care stau la baza plânsului variază în funcție de gen. Bărbații au fost mai predispuși să plângă ca reacție la sentimente de neputință sau la filme triste. Femeile, în schimb, au plâns mai des din cauza singurătății.

Plânsul eliberator, un mit?

Unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate a fost lipsa dovezilor clare că plânsul oferă o ușurare emoțională imediată. Studiul a arătat că, în cazul plânsului cauzat de singurătate sau copleșire, participanții au raportat stări emoționale mai negative și persistente.

În schimb, s-a observat o reducere a emoțiilor negative după ce participanții au plâns din cauza filmelor sau a altor forme de media. Acesta ar putea sugera că un „plâns eliberator” la un film trist poate avea efecte benefice.

Stefan Stieger a declarat: „Plânsul este un comportament uman de bază. M-a uimit faptul că există atât de puține studii realizate în condiții apropiate de viața reală”.

Studiul a fost limitat de eșantionul relativ mic și de datele bazate pe autoevaluări, care pot fi subiective. Cercetătorii au subliniat, de asemenea, că efectul eliberator al plânsului ar putea apărea abia după câteva zile.

Deși nu sunt planificate alte studii pe acest subiect în prezent, Stieger consideră că metoda folosită de echipa sa ar putea fi aplicată și în alte cercetări, pentru o mai bună înțelegere a comportamentului uman.