Europa încearcă să își redefinească propria identitate digitală într-un context global marcat de dependență și vulnerabilități. Anii recenți au fost martorii unor discursuri tot mai insistente despre „suveranitate digitală” și „autonomie strategică”, încercări de a conștientiza poziția fragilă a continentului în fața dominației tehnologice a câtorva gigantți din Statele Unite. Însă, în realitate, Europa se află încă într-un stadiu de complexă interdependență, cu ecosisteme digitale și infrastructură care sunt, în mare măsură, conectate la tehnologii americane.

### Dependența de infrastructura globală – o realitate dificil de schimbat

Un exemplu concret vine din Franța, unde autoritățile își propun eliminarea treptată a platformei Microsoft Teams din sectorul public, favorizând soluții developate intern. Această decizie simbolizează dorința de a reduce dependența față de giganții tehnologici și de a avea un control sporit asupra datelor și serviciilor critice. În realitate, însă, schimbarea unei platforme de colaborare reprezintă doar vârful iceberg-ului, fiind nevoie de reconstrucția unei infrastructuri de bază – o sarcin imensă și costisitoare. Serviciile cloud precum Microsoft Azure sau Amazon Web Services stau la baza multor sisteme informatice europene, de la administrații publice până la companii private, fiind suportul nevăzut și esențial pentru funcționarea pieței digitale.

Construirea unei alternative europene pentru aceste tehnologii de infrastructură ar necesita investiții colosale, o perioadă lungă de timp și o colaborare politică și economică la cel mai înalt nivel, pentru a elimina dependența de infrastructuri străine. În plus, reconstruirea unui ecosistem complet european ar însemna să începem de la zero, reconfigurând lanțurile de aprovizionare globale și implicații geopolitice severe. În prezent, Europa rămâne dependentă, încă, de infrastructurile americane, un fapt care generează vulnerabilități strategice în contextul tensiunilor internaționale și al riscurilor de securitate cibernetică.

### Reglementări dure, dar cu puțini titani globali

Pe de altă parte, UE s-a poziționat ca lider în stabilirea unor reglementări ambițioase în domeniul digital, în încercarea de a proteja drepturile utilizatorilor, dar și de a crea standarde etice și de concurență. Legislația privind protecția datelor – precum GDPR – a devenit un exemplu pentru întreaga lume, însă acest cadru legislativ nu echivalează cu controlul efectiv asupra infrastructurii și capabilităților tehnologice. La nivel industrial, Europa nu a reușit să creeze companii de amploare mondială, precum Google sau Amazon, ridicând teme legate de vulnerabilitatea structurale ale continentului.

Chiar dacă Europa nu are în portofoliu unele nume de referință în software sau cloud, deține o poziție strategică în domeniul semiconductorilor. Olandeza ASML, singurul furnizor mondial de echipamente pentru litografia extrem de avansată EUV, joacă un rol crucial în fabricarea celor mai performante cipuri, fiind indispensabilă pentru întregul lanț de producție al tehnologiei de vârf. Această poziție unică îi conferă Europeni un punct forte în contextul accelerării cursului de dezvoltare a inteligenței artificiale și a tehnologiilor disruptive, dat fiind că producția de cipuri reprezintă un domeniu în care riscurile și investițiile sunt uriașe, dar și un atu strategic clar.

### O abordare pragmatică pentru viitorul digital european

Experții sugerează, totodată, o abordare mai realistă față de independența digitală: în loc de rupturi brute, mai degrabă consolidarea și protejarea capacităților interne în domenii cheie. Europa nu are de gând să își autarhizeze complet ecosistemele tehnologice, ci să își reducă vulnerabilitățile în anumite sectoare strategice. Această strategie provine din recunoașterea faptului că, în timp ce softul și soluțiile digitale pot fi mutate sau replicate relativ ușor, infrastructura fizică, precum fabricile de cipuri, necesită resurse și expertiz deosebit de specializate, dificil de înlocuit într-un termen scurt.

Astfel, perspectiva pe termen lung este de a intensifica investițiile în domeniul semiconductorilor, de a cultiva capabilități tehnologice interne și de a dezvolta parteneriate regionale care să permită și să sprijine autonomia strategică. În condițiile în care competiția globală pentru tehnologie devine tot mai acerbă, Europa trebuie să jongleze între reglementare, inovare și colaborare pentru a-și păstra poziția și a-și construi un ecosistem digital independent, dar deschis celorlalte puteri ale lumii.