Conform Libertatea: O insulă din Noua Zeelandă, devastată de patru capre aduse acum 130 de ani
O poveste despre impactul neașteptat al introducerii unor specii invazive pe ecosistemele izolate a fost declanșată pe Great Island, parte din arhipelagul Three Kings Islands, la nord-vest de Noua Zeelandă. Ceea ce a început în 1889 cu doar patru capre, introduse pentru a servi drept sursă de hrană, a culminat, după mai puțin de șase decenii, cu o populație de sute de animale care au devastat flora nativă și au pus în pericol specii rare.
De la patru capre la câteva sute: Un dezastru ecologic
Cele patru capre aduse pe insulă s-au bucurat de condiții ideale: hrană din abundență și absența prădătorilor naturali. Acești factori au contribuit la înmulțirea rapidă a populației, care a atins câteva sute de exemplare la începutul secolului XX. Impactul asupra vegetației autohtone, în special a plantelor cu frunze late, a fost devastator. Ecosistemul insulei, care evoluase fără prezența unor astfel de erbivore, a suferit modificări profunde. Solul a fost bătătorit, iar resursele de hrană și adăpost pentru fauna autohtonă au dispărut treptat.
Naturalistul E. G. Turbott a documentat schimbări majore pe insulă, inclusiv dispariția unor specii de păsări de pădure. Modificarea habitatului a afectat direct alte animale care depindeau de vegetația inițială pentru supraviețuire.
Unele plante au ajuns în pragul dispariției
Flora insulei a fost afectată în mod dramatic. Conform datelor furnizate de Departamentul pentru Conservare din Noua Zeelandă, populațiile unor specii de plante au scăzut la niveluri extrem de scăzute, unele ajungând în pragul extincției. Botanistul Thomas Cheeseman, care a vizitat insula la sfârșitul secolului al XIX-lea, a consemnat numeroase specii de plante care nu au mai fost regăsite în cercetările ulterioare. Dispariția lor este atribuită, cel puțin parțial, prezenței îndelungate a caprelor. Un caz emblematic este Pennantia baylisiana, o plantă extrem de rară, care la un moment dat a supraviețuit pe insulă printr-un singur exemplar cunoscut.
Introducerea intenționată a animalelor domestice pe insule izolate era o practică comună în secolul al XIX-lea, menită să asigure o rezervă de hrană pentru marinari și vânători de balene în caz de naufragiu sau dificultăți. Cu toate acestea, calculul privind potențialul de înmulțire al acestor animale, în absența prădătorilor și cu resurse nelimitate, s-a dovedit a fi eronat.
O operațiune de îndepărtare și o natură în revenire
Până în 1946, pagubele cauzate de capre erau atât de extinse încât autoritățile au inițiat o amplă operațiune de îndepărtare. O expediție de aproximativ cinci săptămâni a reușit să elimine 393 de capre, conform raportului lui Turbott, deși unele documente menționează cifra de 398. Această acțiune a pus capăt unei populații care, pornind de la patru exemplare, ajunsese la câteva sute în mai puțin de șase decenii.
După îndepărtarea caprelor, vegetația a început să își revină, iar ierburile și plantele erbacee au reapărut. În timp, s-a observat și o regenerare a vegetației forestiere. Totuși, insula nu a putut reveni la starea sa inițială. Unele specii de plante consemnate anterior nu au mai fost regăsite, iar altele rare au supraviețuit doar datorită câtorva exemplare. Povestea celor patru capre de pe Great Island rămâne un exemplu elocvent al vulnerabilității ecosistemelor izolate la introducerea unor specii invazive și al timpului necesar naturii pentru a-și reveni după intervenții umane.
Sursa: Libertatea
