Scandalul „abatoarelor de câini”, dezvăluit de Buletin de București, a scos la iveală un sistem corupt de gestionare a câinilor fără stăpân, bazat pe contracte publice dubioase și lipsa de control. Imaginile cutremurătoare din adăposturi precum cel din Suraia și Uzunu au atras atenția asupra cruzimii, dar și a mecanismelor care permit astfel de practici. Autoritățile locale, implicate în acest sistem, sunt acuzate de neglijență și lipsă de transparență.
Problema fundamentală: Lipsa de control și aplicarea defectuoasă a legii
Cătălina Trănescu, directoarea Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA) București, a subliniat pentru Buletin de București că problema nu este neapărat lipsa legislației, ci felul în care aceasta este aplicată și controlată. „Fără verificări reale în teren, sistemul devine vulnerabil”, a precizat Trănescu. Această declarație vine în contextul în care mai multe primării din Ilfov au plătit sume considerabile către adăpostul „Arca lui Noe” din Vrancea, unde au fost documentate tratamente barbare aplicate câinilor fără stăpân.
Cazul adăpostului din Suraia, operat de o firmă privată, a dezvăluit modul în care sunt gestionați câinii fără stăpân prin contracte cu operatori privați. Potrivit OUG 155/2001, fiecare unitate administrativ-teritorială are obligația de a organiza servicii de gestionare a câinilor fără stăpân. Trănescu a explicat că, atunci când legea nu este respectată și sunt încheiate contracte contestabile, fără un control real și riguros din partea autorităților, apar derapaje grave. „Responsabilitatea este întotdeauna a autorității publice, indiferent cine execută serviciul. Dacă monitorizarea este slabă sau nu există, sistemul devine vulnerabil, iar abuzurile își fac loc”, a adăugat directoarea ASPA.
Eutanasierea, între lege și realitate
Cazul adăpostului din Suraia a scos la lumină un mecanism legal: contracte publice, eutanasiere permisă de lege. Conform HG 1059/2013, deciziile de eutanasiere ar trebui emise exclusiv pentru câinii din adăposturile publice. Cu toate acestea, eutanasierea este practicată și în adăposturi private. „Lanțul se rupe, de regulă, în zona de control și responsabilitate”, a precizat Trănescu. Lipsa transparenței și a controalelor reale permite ca astfel de situații să existe și să persiste.
Legea permite eutanasierea după 14 zile, dar aceasta nu este o soluție, ci o scurtătură. Trănescu a subliniat că eutanasierea nu este obligatorie prin lege, ci este permisă. „În multe locuri din țară, eutanasierea este utilizată ca metodă principală de control al populației canine. Însă, realitatea ultimului deceniu ne-a arătat clar că eutanasierea câinilor la termen nu reduce populația de câini de pe străzi”, a afirmat directoarea ASPA. Măsurile reale și civilizate sunt, în special, sterilizarea, educația și promovarea adopțiilor.
ASPA: Un model de bune practici
ASPA este adesea dată ca exemplu de bune practici. Trănescu a explicat că diferența vine din abordare: „La ASPA, accentul este pus pe viață, adopție, sterilizare, educație, prevenție, umanitate, empatie, colaborare, implicare și transparență”. În 2025, au intrat 2.497 de câini în adăposturi, iar 2.047 au fost adoptați. Doar 4 câini au fost eutanasiați exclusiv din motive medicale.
Costul mediu de gestionare a unui câine la ASPA este de 450 de lei pe lună. În schimb, costurile pot ajunge la 2.000 de lei per câine pentru operatorii privați. La ASPA, obiectivul principal este viața animalului, recuperarea și găsirea unei familii.
ASPA organizează frecvent târguri de adopții. În medie, la un astfel de eveniment sunt adoptați aproximativ 10 câini. În 2025, 276 de câini au fost adoptați la târguri. Târgurile contribuie la schimbarea percepției asupra adopției. În prezent, în Parlament există un proiect legislativ care propune schimbarea paradigmei, prin înlocuirea eutanasierii la termen cu programe de sterilizare în masă.
