Bucureștiul la limita suportabilității: Un nou val de frig și provocările termoficării

Un nou val de frig se pregătește să lovească Bucureștiul, iar locuitorii capitalei își fac griji pentru confortul termic. Sute de mii de bucureșteni se întreabă dacă, de data aceasta, caloriferele vor reuși să se încălzească. Sărăcia resurselor emoționale și fizice își lasă amprenta asupra unei populații deja epuizate de promisiuni și de explicații subțiri în fața crizei de termoficare.

În ultimele ierni, sistemul de termoficare a fost subiect de controverse și nemulțumire. Improvizațiile devin din ce în ce mai frecvente: reșouri electrice, calorifere suplimentare sau, pur și simplu, haine în plus. Răcirea vremii nu doar că amplifică disconfortul, dar generează și o serie de situații neplăcute pentru asociațiile de proprietari, care se văd nevoite să se confrunte cu reclamații și disfuncționalități în aprovizionarea cu apă caldă.

Problemele unei infrastrucuturi de aproape 70 de ani

Istoria sistemului de termoficare din București datează din anii ’60, când infrastructura a început să se dezvolte în urma proiectării de către Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE). De atunci, rețelele s-au extins, dar, din păcate, fără modernizări corespunzătoare. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, punctează faptul că „ignorarea acestor probleme timp de decenii a dus la îmbătrânirea prematură a sistemului, făcându-l ineficient”.

Cele șapte centrale termice care alimentează rețeaua din București sunt acum copleșite de cererea tot mai mare, dar și de tehnologia depășită. În această iarnă, mulți locatari se tem de modelul clasic de distribuție a căldurii, în care apa ajunge fie prea puțin, fie prea rece în apartamente. „Fiecare iarnă e o ruletă rusească”, afirmă un locatar din sectorul 5, ilustrând frustrările zilnice.

Ce alternative există?

Pe de altă parte, Chisăliță sugerează că ar fi momentul pentru o schimbare radicală de paradigmă. „Bucureștiul are nevoie de un sistem nou, dar trebuie să îmbinăm soluțiile pe termen scurt cu cele pe termen lung”, indicând necesitatea unui proiect gândit pentru anul 2050. Există exemple în alte orașe europene care investesc în termoficare de generația a 5-a, soluții care sunt nu doar mai eficiente, ci și mai economice pe termen lung.

Danemarca este unul dintre pionierii acestor tehnologii, având deja rețele ce valorifică surplusurile de energie electrică și căldură din procese industriale. „Dacă reușim să implementăm modele de succes din alte țări, vom evita criza perpetuă a termoficării”, spune Chisăliță.

Dincolo de finanțare și planificare, este imperativă și adaptarea la realitățile actuale. „Sistemul de termoficare din București a fost creat pentru o altă eră, cu un alt consum. Acum, este prea mare pentru ceea ce deservește”, afirmă expertul. Dimensiunile actuale ale rețelelor sunt inadecvate, iar renovarea și adaptarea lor sunt acum o necesitate.

Bucureștenii se află în pragul unei noi ierni dificile. În absența unor soluții rapide și eficiente, confortul termic va rămâne o năzuință în fața frigului. Răspunsurile, în acest context, tind să se mute într-o discuție mai largă despre viitorul infrastructurii capitalei. Ca de obicei, deciziile vor necesita nu doar fonduri, ci și o voință politică care ține de responsabilitate.