Specialiștii BNR demitizează calculul ROBOR
Un grup de economiști și profesori universitari, sub coordonarea lui Daniel Dăianu, a elaborat o analiză detaliată menită să clarifice confuziile persistente legate de calculul indicatorului ROBOR. Studiul identifică și combate șase mituri majore, adesea vehiculate în spațiul public și mediatic, care distorsionează înțelegerea acestui indice fundamental pentru economia românească.
Controverse și precizări privind calculul dobânzilor interbancare
ROBOR, un indicator crucial pentru dobânzile creditelor cu rată variabilă contractate înainte de aprilie 2009 și pentru deponenții bancari, a fost recent în centrul atenției după ce principalele bănci din România au primit amenzi din partea Consiliului Concurenței. Acuzațiile vizează o presupusă colaborare în stabilirea ROBOR la un nivel artificial ridicat. Rapoartele coordonate de Daniel Dăianu, publicate sub egida Zona Euro Monitor, analizează în profunzime aceste aspecte.
Un prim mit desființat se referă la presupunerea că băncile ar cota dobânzi fictive, mai mari, pentru scadențe lungi, în timp ce nivelul relevant ar fi cel de la scadențele scurte, unde au loc cele mai multe tranzacții efective. Specialiștii subliniază că România este una dintre puținele țări europene unde cotațiile sunt obligatorii, băncile fiind nevoite să execute tranzacții la dobânzile cotate dacă se găsește o contrapartidă. Faptul că nu se înregistrează tranzacții pe scadențe lungi nu înseamnă că acestea sunt fictive, ci doar că nu s-au găsit contrapartide.
O altă confuzie frecventă este legată de posibilitatea ca băncile să influențeze unilateral cotațiile ROBOR fără a afecta ROBID, costul de atragere a fondurilor. Regulile de stabilire a ratelor prevăd însă o marjă între ROBID și ROBOR, limitând astfel potențialul comportament speculativ. O bancă ce ar mări artificial ROBOR ar fi obligată să suporte un ROBID mai mare, anulându-și astfel câștigurile. Marjele maxime impuse previn supralicitarea ratelor ROBOR.
De asemenea, se clarifică faptul că o creștere a ROBOR, care dezavantajează debitorii, avantajează deponenții. Numărul deponenților în România este semnificativ mai mare decât al debitorilor, iar valoarea totală a depozitelor depășește valoarea creditelor. Această dinamică sugerează că o abordare echilibrată a pieței bancare trebuie să ia în calcul ambele categorii de clienți.
Procesul de stabilire a dobânzilor – cooperare și concurență
Se explică faptul că transparența cotațiilor în timpul fixing-ului zilnic este esențială pentru descoperirea corectă a ratei dobânzii. Băncile suferă de asimetrie informațională în privința volumului exact al lichidității din sistem. Acest proces de cooperare, care nu presupune coordonarea deciziilor, permite o estimare cât mai precisă a lichidității și a nivelului adecvat al dobânzilor, prevenind cotații extreme.
Nu în ultimul rând, studiul respinge ideea că procesul de descoperire a dobânzilor duce la coluziune. Fiecare bancă își stabilește independent interesul economic, bazat pe propria situație de lichiditate, ceea ce duce la diferențe între cotațiile bancare. Metodologia propusă de Consiliul Concurenței pentru calculul prejudiciului, bazată pe extrapolarea diferenței dintre ROBOR la 3 luni și media ponderată a tranzacțiilor, este considerată o eroare matematică. Panta curbei randamentelor variază constant, iar considerarea cotațiilor neexecutate ca fiind fictive sau pretenția ca ratele pe scadențe diferite să fie egale sunt alte erori de judecată. În absența unui reper pentru o valoare „corectă” a dobânzii, afirmațiile privind prejudicii sunt nefundamentate.
