Conform HotNews: Centre de date în spațiu, un nou risc ecologic major
Proiectele ambițioase ale miliardarilor Elon Musk și Jeff Bezos de a construi centre de date în spațiu, destinate să alimenteze inteligența artificială, ar putea genera un nivel alarmant de poluare, cu consecințe necunoscute asupra atmosferei Pământului. Experți din industria spațială și organizații de mediu avertizează că aceste planuri ar putea fi „catastrofale” pentru planetă, solicitând o evaluare amănunțită a impactului înainte de acordarea oricăror licențe.
Companiile tehnologice propun lansarea a milioane de astfel de „centre de date orbitale”, cereri aflate în curs de aprobare la Comisia Federală pentru Comunicații (FCC) din SUA. Se estimează că funinginea neagră, metale rare, oxizi de aluminiu și alți poluanți eliberați de sateliți și de rachetele care ard la reintrarea în atmosferă se acumulează în stratosferă. Această poluare ar putea distruge stratul de ozon, crește expunerea la radiații ultraviolete și contribui la destabilizarea climatică. În plus, milioane de sateliți ar deveni o sursă semnificativă de poluare luminoasă.
Critici acide privind sustenabilitatea proiectelor
O nouă petiție depusă la FCC cere suspendarea aprobărilor pentru centrele de date spațiale, argumentând că planurile încalcă legislația federală americană. Promotorii proiectelor descriu acestea în termeni grandioși, dar refuză analizarea impactului mediului, științei sau economiei. Petiția este susținută de două organizații non-profit din SUA care reunesc oameni de știință.
Foști oficiali federali americani își exprimă îndoieli cu privire la fezabilitatea centrelor de date orbitale, atenționând asupra riscurilor de mediu generate de lansarea a milioane de sateliți suplimentari. Steve Volz, fost director al biroului pentru sateliți al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA), subliniază că injectarea reziduurilor sateliților în atmosferă nu este de dorit, comparând-o cu poluarea provenită dintr-un coș de fum industrial. Companiile mari de tehnologie ar fi recurs la această idee ca alternativă la centrele lor de date terestre, care au generat opoziție publică.
Creșterea exponențială a sateliților, o amenințare reală
Numărul sateliților activi pe orbită a crescut exponențial, de la aproximativ 1.400 în 2015 la peste 15.000 în prezent. Se preconizează că până la sfârșitul acestui deceniu vor exista până la 100.000 de sateliți, fără a include rețelele de centre de date. Majoritatea poluării actuale provine de la mega-constelațiile Starlink și Amazon, care numără aproximativ 10.000 de sateliți.
Atât la lansare, cât și la reintrarea în atmosferă, navele spațiale emit o gamă largă de poluanți, inclusiv carbon negru, oxizi de azot, monoxid de carbon, oxid de aluminiu și mercur. La ieșirea din uz, sateliții eliberează metale pe măsură ce se vaporizează, injectând poluanți în zone sensibile ale stratosferei, cu efecte puțin înțelese. Cercetările recente, realizate spre sfârșitul anului 2023, au identificat metale în aerosolii de acid sulfuric din stratosferă, aceștia având un rol crucial în reglarea temperaturii Pământului, acționând ca o „cremă de protecție solară” și împiedicând pătrunderea gazelor cu efect de seră spre stratul de ozon. Interacțiunea acestor metale cu aerosolii naturali este încă în mare parte necunoscută.
Susținătorii protejării cerului nocturn atrag atenția că plantele și animalele depind de întuneric, iar poluarea luminoasă afectează dispariția insectelor, precum licuricii. Proiectele actuale ar putea modifica permanent aspectul cerului nocturn, iar organizațiile non-profit solicită FCC să ia în serios obligația de a preveni daunele inutile aduse cerului natural întunecat.
Lipsa de transparență și studii de impact insuficiente
Experții subliniază că centrele de date spațiale ar necesita cantități uriașe de metale rare și alte resurse deficitare, generând noi provocări de mediu și la sol. Proliferarea sateliților ridică probleme juridice și de mediu complexe, iar legea impune FCC să verifice dacă interesul public, utilitatea publică și necesitatea sunt îndeplinite pentru aprobarea unei cereri de operare a unui satelit.
Organizațiile implicate în petiție susțin că Legea Națională privind Politica de Mediu (NEPA) din SUA, care cere agențiilor federale să evalueze impactul asupra mediului, se aplică și în acest caz. NEPA ar permite evaluarea impactului, propunerea de alternative, analiza măsurilor de reducere a efectelor și prezentarea riscurilor. Ca răspuns la cererea SpaceX către FCC, singura mențiune despre riscurile de mediu este promisiunea dezvoltării de măsuri de reducere a luminozității, fără detalii suplimentare.
Aplicațiile companiilor de tehnologie la FCC nu includ analize semnificative ale consecințelor asupra mediului. Niciun promotor nu a oferit explicații satisfăcătoare cu privire la modul în care vor fi gestionate efectele cumulative provocate de peste un milion de sateliți care vor orbita Pământul, se vor ciocni, se vor dezintegra și vor cădea înapoi pe planetă.
Sursa: HotNews
