Conform HotNews: Distribuția debitelor Dunării, o problemă istorică
Intervențiile hidrotehnice realizate pe brațul Chilia al Dunării, începând cu secolul al XIX-lea, au redus semnificativ volumul de apă care curge pe acest curs, de la aproximativ 60% la circa 40% din debitul total al fluviului, susține Adrian Stănică, directorul general al Institutului GeoEcoMar. În același timp, s-a observat o creștere a debitului pe celelalte două brațe principale, Sulina și Sfântu Gheorghe.
Aceste afirmații vin în contextul discuțiilor actuale privind presupusele lucrări de dragare pe canalul ucrainean Bâstroe, care au generat îngrijorări în România privind posibila „furt” de apă din Dunăre. Adrian Stănică subliniază importanța unei perspective istorice asupra modului în care s-a distribuit apa Dunării între brațele sale.
Impactul intervențiilor hidrotehnice asupra Deltei Dunării
Potrivit directorului GeoEcoMar, distribuția naturală a apelor Dunării, la mijlocul secolului al XIX-lea, favoriza brațul Chilia, care prelua peste două treimi din debit. Restul se repartiza între brațele Tulcea, Sulina și Sfântu Gheorghe. Prima mare intervenție, proiectată de Comisia Europeană a Dunării și realizată de inginerul Sir Charles Hartley, a vizat îmbunătățirea navigației pe brațul Sulina prin tăierea meandrelor. Aceasta a crescut panta hidraulică pe Sulina, determinând un flux mai mare de apă pe acest braț, în detrimentul Chiliei.
Pe parcursul secolului XX, au existat numeroase alte intervenții, printre care construirea unui dig la Ceatal Izmail, care a sporit debitul spre brațul Tulcea, și rectificarea meandrelor pe brațul Sfântu Gheorghe în anii 1980, ceea ce a condus la creșterea debitelor și pe acest braț. Aceste modificări succesive au dus la reconfigurarea echilibrului hidrologic al Deltei, brațul Chilia ajungând să primească aproximativ 40% din debit, restul fiind distribuit pe Sulina și Sfântu Gheorghe, o mică parte ajungând și în complexul Razelm-Sinoie.
Controversele privind canalul Bâstroe și speculațiile nefondate
În ciuda reducerii procentuale a debitului, brațul Chilia rămâne cel mai activ din punct de vedere hidrologic. Adrian Stănică respinge categoric speculațiile privind posibilitatea ca lucrările pe canalul Bâstroe să „fure” apă din Dunăre, considerându-le „puerile și contrare legilor fizicii”. El explică faptul că impactul canalului Bâstroe este localizat, afectând redistribuția debitelor între canalele secundare, dar nu poate influența fluxul principal al Dunării la o distanță atât de mare.
Directorul GeoEcoMar a subliniat că dragajele, odată efectuate, necesită întreținere constantă, implicând resurse considerabile de timp și bani. El menționează, de asemenea, că problema debitelor scăzute pe brațul Dunării, în special în zona Bala, a fost studiată decenii la rând, existând planuri de intervenție care, din păcate, au rămas neimplementate.
Sursa: HotNews
