Un concept inovator, finalist la James Dyson Award, propune un sistem de airbaguri externe pentru avioane, coordonate de inteligența artificială, care se poate umfla în fracțiuni de secundă pentru a proteja aeronava în cazul unei prăbușiri iminente. Această idee, denumită provizoriu Project Rebirth, răspunde preocupărilor tot mai mari legate de supraviețuirea pasagerilor după impact, oferind o abordare diferită față de metodele tradiționale de prevenție și siguranță în aviație.

În esență, sistemul folosește senzori și algoritmi AI pentru monitorizarea continuă a parametrilor de zbor precum altitudinea, viteza și starea motoarelor. În cazul în care impactul devine inevitabil, airbagurile mari se umflă în trei puncte critice ale aeronavei — bot, burtă și coadă — creând un cocon de deformare controlată. Sistemul promite, de asemenea, fluidizare cu întărire la impact și utilizarea thrust-ului invers sau a thruster-elor cu gaz pentru stabilizare și frânare suplimentară.

Fezabilitatea tehnică a acestui sistem ridică însă semne de întrebare. Materialele gonflabile avansate existente pot să nu suporte forfecări, abraziuni sau perforări la impact, ceea ce constituie o limitare majoră. În plus, adăugarea containerelor cu airbaguri și componentele suplimentare ar putea influența aerodinamica și consumul de combustibil, precum și întreținerea aeronavelor. Riscul declanșărilor false necesită implementarea unor sisteme redundante și verificări stricte, pentru a evita situațiile în care airbagurile se activează accidental în timpul zborului. Sursele oficiale arată că orice sistem de protecție post-impact trebuie validat printr-o serie de teste riguroase, inclusiv simulări și testări în condiții controlate.

În stadiul actual, Project Rebirth se află la nivel de concept final de design. Pașii următori vizează realizarea de prototipuri la scară, testarea pe secțiuni de fuselaj și demonstrații în tuneluri aerodinamice. Abia după rezultatele acestor teste, inițiatorii speră să avanseze către integrarea pe modele de avion și, eventual, către certificarea oficială pentru utilizare civilă.

Beneficiile potențiale ale sistemului includ reducerea traumatismelor și transformarea impacturilor fatale în evenimente mai controlabile. Însă riscurile tehnice, precum impactul asupra aerodinamicii sau posibilitatea declanșărilor greșite, nu pot fi ignorate. În același timp, costurile sporite și logistică nouă pentru întreținere trebuie luate în considerare de operatori.

În prezent, proiectul reprezintă o etapă inovatoare în domeniul siguranței aviatice, dar rămâne în faza de concept. Validarea eficientei și siguranței impune multiple teste și verificări riguroase. Pentru o evoluție sigură, monitorizarea continuă a tehnologiilor emergente rămâne esențială.