Portarea numărului de telefon la un nou operator devine tot mai frecventă în rândul utilizatorilor români, atrași de promisiunea unei tranziții rapide și fără eforturi, cu un simplu transfer de număr. Însă, în spatele acestei aliniamente aparent simple se ascund detalii importante despre obligațiile contractuale și eventualele costuri ascunse, aspecte pe care mulți utilizatori le subestimează. Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) avertizează că mutarea numărului nu înseamnă automat că se renunță la toate obligațiile asumate anterior, inclusiv la penalitățile pentru reziliere anticipată, dacă există perioada minimă de contract.

Portarea: un proces care nu elimină obligațiile contractuale

În general, operatorii telecom impun clienților o perioadă minimă pentru contracte, adesea de până la 24 de luni, în care clientul își asumă anumite angajamente financiare. Aceste angajamente pot include telefoane emise în rate, tarife preferențiale, reduceri temporare sau chiar instalări gratuite. Conceptul de “perioadă minimă contractuală” devine astfel, pentru mulți, un motiv de îngrijorare în contextul în care doresc să schimbe furnizorul, dar fără să înțeleagă pe deplin ce costuri se ascund dincolo de simpla portare a numărului.

Legislația în vigoare le garantează consumatorilor dreptul de a-șiîncheia contractele în maximum 24 de luni, dar acest lucru nu le conferă scutire automată de penalități dacă decid să plece înainte de termen. “Faptul că îți muți numărul la alt operator nu înseamnă automat că scapi de eventualele penalități pentru reziliere anticipată”, explică reprezentanții ANCOM. În cazul în care perioada minimă nu s-a încheiat, suma pe care utilizatorul trebuie s-o plătească variază în funcție de clauzele fiecărui contract, iar negocierea acestor penalități poate fi uneori o posibilitate, însă nu o garanție.

De ce trebuie să verifici contractul înainte de a porni procesul de portare

Este deosebit de important ca, înainte de a depune cererea de portare, utilizatorii să citească în detaliu contractul încheiat cu vechiul furnizor. În special, trebuie verificată dacă perioada minimă nu a expirat sau dacă, în cazul în care se află încă în curs, există clauze legate de penalități. Existența unor astfel de costuri, de cele mai multe ori negociabile, poate face diferența între o schimbare aparent simplă și una care poate duce la costuri suplimentare considerabile.

De asemenea, ANCOM recomandă ca perioada de procesare a portării să nu depășească 25 de zile de la depunerea cererii. Pentru a evita eventuale costuri, utilizatorii pot opta ca portarea să aibă loc după ce perioada contractuală minimă a fost complet îndeplinită, ceea ce înseamnă, de multe ori, că trebuie să aștepte câteva luni înainte de a face mutarea.

Problemele întâlnite în procesul de portare și drepturile consumatorilor

În situația în care apar dificultăți în timpul procesului, primul pas recomandat este contactarea operatorului către care se face transferul, responsabil pentru gestionarea tehnică a portării și pentru clarificări legate de stadiul cererii. Dacă problemele persistă, utilizatorii pot depune o sesizare oficială la ANCOM, care se ocupă să medieze și să soluționeze aceste situații. În situații mai complicate, nemulțumirile legate de costuri sau modalitatea de calcul a penalizărilor pot fi trimise către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau pot ajunge în instanță.

Autoritățile reamintește că portarea reprezintă un drept al consumatorilor, dar totodată nu exclude obligațiile contractuale. Verificarea riguroasă a termenelor, a condițiilor și a costurilor implicite poate preveni surprize neplăcute și poate ușura procesul de tranziție, mai ales în contextul competitivității crescânde a pieței telecom din România. În continuare, se așteaptă ca legislația și practicile comerciale să fie adaptate pentru a proteja consumatorii mai eficient, astfel încât portarea să devină nu doar un proces tehnic facil, ci și o reală putere în mâinile utilizatorilor.