Astronomii au descoperit semnale radio „imposibile” emise de pulsari, contrazicând teoriile existente despre funcționarea acestor obiecte cosmice. Noile cercetări arată că stelele neutronice care se rotesc extrem de rapid, cunoscute sub numele de pulsari, pot emite unde radio nu doar de la poli, ci și din zonele periferice. Această descoperire ar putea schimba modul în care oamenii de știință înțeleg acești „faroare” cosmice și ar putea facilita detectarea lor.

Pulsarii, farurile cosmice care sfidează așteptările

Pulsarii sunt stele neutronice extrem de dense, rezultate în urma colapsului stelelor masive. O linguriță de materie dintr-un pulsar ar cântări aproximativ 10 milioane de tone pe Pământ. Pe lângă densitatea incredibilă, pulsarii posedă și câmpuri magnetice puternice și o rotație rapidă, uneori de sute de rotații pe secundă. Emisiile radio pulsatoare, asemănătoare unui far cosmic, au dat numele acestor obiecte. Până acum, se credea că radiația radio a pulsarilor provenea exclusiv de la poli. Această idee acceptată de decenii este acum pusă sub semnul întrebării.

Echipa de cercetare a analizat datele radio de la aproximativ 200 de pulsari de milisecundă și le-a comparat cu datele din domeniul razelor gamma. Rezultatele au arătat că aproximativ o treime dintre acești pulsari emit unde radio din două sau mai multe regiuni diferite, nu doar de la poli. Mai mult, impulsurile radio din regiunile mai îndepărtate coincid cu exploziile de raze gamma detectate de Telescopul Spațial Fermi al NASA. Acest lucru sugerează că ambele tipuri de radiație provin din aceleași zone periferice.

Descoperire cu implicații majore pentru înțelegerea pulsarilor

Simon Johnston, de la agenția australiană CSIRO, a explicat: „Faptul că detectăm semnale atât de la suprafața stelei, cât și din zona periferică a câmpului său magnetic arată că aceste obiecte sunt mult mai complexe decât credeam”. Cercetătorii au identificat că pulsarii de milisecundă emit unde radio nu doar de la poli, ci și dintr-o structură numită „current sheet”. Aceasta este o regiune îndepărtată, formată din particule încărcate, care se rotește odată cu steaua. Zona era deja cunoscută ca sursă de radiație gamma, iar corelarea cu undele radio indică o origine comună.

Această descoperire ar putea explica de ce semnalele radio ale unor pulsari sunt „fragmentate” sau neobișnuite. Modul în care sunt observați acești pulsari depinde de orientarea lor față de Pământ. Se pot detecta semnale de la poli, din „current sheet” sau din ambele regiuni. Descoperirea ar putea face pulsarii de milisecundă mai ușor de detectat, deoarece emisiile radio sunt mult mai largi. Cercetătorii speră să înțeleagă mai bine modul în care aceste impulsuri radio sunt generate la distanțe atât de mari de steaua neutronică.

Michael Kramer, de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie (Germania), a subliniat importanța studiului: „Înțelegerea originii acestor semnale este esențială pentru a folosi pulsarii ca instrumente de precizie”. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.