Controversele extinderii magistralei M2 în comuna Berceni pun în lumină interesele imobiliare și ineficiența studiilor de fapt

Discuțiile privind extinderea metroului M2 în comuna Berceni au devenit subiect de dezbatere aprinsă, iar perspectivele oficiale și reprezentanții specialiști în infrastructură sunt departe de a fi sincronizate. În timp ce municipalitatea intenționează de câțiva ani să realizeze această extindere, opoziția legitimează îngrijorări legate atât de fezabilitatea practică, cât și de impactul social și urbanistic al proiectului.

Lipsa argumentelor solide pentru extinderea metroului în Berceni

Reprezentanții Asociației Pro Infrastructură susțin cu convingere că extinderea magistralei M2 nu se justifică din punct de vedere al cererii de transport, bazându-se pe un studiu structurat și pe date exacte despre fluxul de trafic. Ionuț Ciurea explică ferm că în baza acestor cercetări, posibilitatea de a realiza noi stații în zona Berceni trebuie reevaluate, pentru că „nu e nevoie de metrou în comuna Berceni”. El subliniază că pentru a justifica investiția trebuie analizată în mod serios câți oameni folosesc zilnic aceste stații și dacă soluțiile alternative, cum ar fi autobuzele sau tramvaiele, nu sunt suficiente.

Recensământul din 2022 relevă un număr de aproximativ 13.766 de locuitori, un oraș de dimensiuni relative modeste, pentru care justificarea unei investiții atât de costisitoare pare dificil de argumentat. Analizele de specialitate arată că accesul la metrou nu trebuie să depășească 5-7 minute de mers pe jos, iar în cazul Berceni, această limită nu este respectată, sugerând că zona nu necesită o astfel de extindere majoră, ci mai degrabă o prelungire a tramvaielor sau dezvoltarea alternativelor de transport în comun.

Rezistența locală și conflictele de interese

Deși inițiativa de extindere a metroului a fost lansată oficial încă din 2021, realitatea pe teren indică dificultăți serioase în implementare. Primarul Daniel Băluță a menționat în iunie 2025 că documentația pentru licitația de extindere se afla într-un stadiu avansat, însă, de atunci, nu au fost făcute pașii concreți de lansare.

Confruntat cu rezistența din partea autorităților locale din Berceni, edilul a arătat că blocajul provine din modul în care a fost trasată această extindere. Surse apropiate de primărie dezvăluie că motivul principal ține de interesele imobiliare ale unor grupuri interlope care ar urmări să beneficieze de pe urma accesului facil la această infrastructură. Analiștii afirmă că metroul de suprafață ar putea servi unor scopuri mirifice, dar în realitate devine un vector allurent pentru activități de dezvoltare imobiliare cu impact negativ asupra planificării urbane.

O soluție mai rezonabilă sau un instrument pentru interese obscure?

Autoritățile locale și societatea civilă sunt aliniate în ideea că, în cele din urmă, soluțiile de transport trebuie adaptate cererii reale, și nu impuse de interese de moment. Ionuț Ciurea menționează că „noi suntem pro metrou, dar acolo unde este nevoie, în zonele dense”, sugerând că investițiile trebuie direcționate acolo unde densitatea populației și fluxurile de trafic justifică o mobilitate în desse.

De mai bine de un an, discuțiile persistă, inerente unor proiecte de infrastructură care, adesea, deviază de la scopul inițial pentru a servi interese de ordin economic sau de imobiliare. În condițiile în care actualele planuri prevedeau trei noi stații pentru extinderea M2, specialiștii au redus numărul la doar două, după studii de fezabilitate, iar aceste stații riscă să fie construite pe terenuri care sunt deja strâns legate de interese mai puțin legale.

Primarul Băluță a afirmat recent că este gata cu documentația și are finanțarea pregătită, însă a recunoscut public că „rezistența” din partea localnicilor din Berceni încetinește progresul. În ciuda acestor obstacole, nevoia de infrastructură modernă rămâne, dar variante alternative precum dezvoltarea rețelelor de autobuz sau tramvai devin tot mai evidente ca soluții de compromis, dacă extinderea metroului continuă să fie folosită drept instrument pentru interese obscure, mai degrabă decât pentru o creștere reală a mobilității urbane.

Pe măsură ce termenii de implementare se personalizează și se conturează în funcție de alianțele de interese, rămâne de văzut dacă autoritățile vor reuși să echilibreze nevoile cetățenilor cu jocurile de influență și profit. În tot acest timp, locuitorii din zonele vizate așteaptă răspunsurile concrete la întrebările lor legate de mobilitate și accesibilitate, într-un peisaj urban în continuă schimbare.