România, printre statele europene cu cele mai multe persoane incapabile să își încălzească locuințele, conform ultimelor date privind accesul la încălzire în Uniunea Europeană. În ciuda eforturilor și politicilor de sprijin, situația rămâne alarmantă pentru o parte semnificativă a populației, iar diferențele între țări nu dau semne de diminuare.

România și „aliasul” izolării termice

Din datele recente, rezultă că aproximativ 16,2% dintre români nu reușesc să își mențină locuința suficient de caldă în timpul iernii. Acest procent este cu mult peste media UE de 9,2%. Pentru țara noastră, această cifră nu doar că reflectă o situație socială dificilă, ci și o problemă structurală, cauzată de infrastructura veche, veniturile modeste și politicile de sprijin insuficiente. În plus, condițiile de locuire din zonele rurale sunt, de cele mai multe ori, mai precare decât în cele urbane, exacerbând astfel inegalitățile sociale.

Într-un context european, această situație a României se remarcă ca un semn de încordare socială și de inegalitate în accesul la dreptul fundamental la un domiciliu cald. În mediul rural, mulți locatari se confruntă zilnic cu costurile exorbitante ale încălzirii sau cu lipsa de rețele de încălzire eficiente și moderne. Problema se agravează adesea în zonele montane, unde infrastructura este fragilă, iar temperaturile extrem de scăzute fac ca situația să fie și mai dificil de gestionat.

Diferențe flagrante între statele membre și provocările celor mai vulnerabili

Dacă în anumite state europene, precum Danemarca sau Suedia, procentul celor care nu pot încălzi locuința adecvat rămâne scăzut, în alte țări precum România, Bulgaria și Letonia, situația este aproape de a fi un fenomen comun. Aceste diferențe sunt generate nu doar de nivelul de venituri, ci și de politicile guvernamentale și de nivelul investițiilor în infrastructură.

Specialiștii avertizează că această diferență de acces la condiții decente de încălzire nu va dispărea în următoarea perioadă, fără intervenții strategice și sustenabile. Pentru mulți români, izolarea termică nu este doar o problemă a confortului, ci o chestiune de sănătate, de sigurantă și de drept fundamental, mai ales în contextul actual, când prețurile energiei cresc exponential, accentuând dificultățile financiare.

Politicile naționale și provocările viitoare

Autoritățile românești anunță măsuri pentru reducerea numărului de persoane care trăiesc în condiții de frig extrem, însă rezultatele rămân modeste, din cauza complexității problemei. Programul național de modernizare a locuințelor și de sprijin pentru cei vulnerabili se intersectează cu fondurile europene pentru energie și infrastructură, dar implementarea rămâne un proces anevoios și lent.

Pe de altă parte, contextul european se află în continuă schimbare, cu țări care încearcă să își revitalizeze politicile de sprijin pentru vulnerabili, chiar dacă realitatea economică încă face dificilă aceasta. În timp ce unele state investesc masiv în reabilitarea termică a blocurilor și în instalarea sistemelor eficiente, altele se confruntă cu blocaje birocratice și cu lipsa resurselor.

Perspectiva viitoare

Pentru România, obstacolul major rămâne consolidarea infrastructurii și adaptarea politicilor sociale la noile realități energetice și economice. În timp ce situația din 2024 nu s-a îmbunătățit în mod semnificativ, există speranța că noile investiții și parteneriatele europene vor duce, în următorii ani, la reducerea decalajului. Între timp, milioane de oameni riscă să continue să trăiască în frig, cu toate consecințele asupra sănătății, siguranței și calității vieții.