Anthropic, unul dintre giganții emergenți în domeniul inteligenței artificiale, se află sub lumina reflectoarelor după dezvăluiri legate de o metodă controversată folosită pentru antrenarea modelelor sale tehnologice. În 2024, cofondatorul companiei a prezentat angajaților un plan secretizat denumit „Project Panama”, menit să accelereze procesul de digitalizare a unei imense biblioteci de cărți fizice. Însă, metoda utilizată pentru această digitizare, precum și motivațiile din spatele acesteia, provoacă acum dezbateri aprinse despre limitele eticii în cercetarea în domeniul inteligenței artificiale.

Achiziția și distrugerea cărților: un proces fără precedent în industria AI

Pentru a construi modele de inteligență artificială cât mai avansate, companiile din domeniu apelează, de obicei, la scanarea digitală a colecțiilor de documente și volume. În cazul Anthropic, strategia s-a diferențiat radical. În loc să păstreze integritatea originalului, compania a achiziționat cărți de la magazine de vechituri și, ulterior, le-a supus unui proces extrem de invaziv: s-a îndepărtat cotorul, lăsând cărțile deteriorate, pentru a putea fi scanate rapid și eficient.

Această metodă, apreciată de mulți pentru viteza sa, a fost ținută în mare secret, fiind considerată o procedură extrem de invazivă. Scopul principal era de a digitaliza enorma cantitate de conținut bibliografic pentru a alimenta în mod rapid și eficient modelele de inteligență artificială, însă consecințele asupra integrității fizice a acestor volume au fost devastatoare. Deși în anumite cercuri există critici cu privire la astfel de practici, Anthropic a insistat că a fost vorba despre o abordare legală, obținând volumele de pe piața second-hand, unde legile privind achiziția sunt mai permisive.

Controverse legale și etice: între „fair use” și moralitate

Aspectele legale legate de această practică sunt complicate. În Statele Unite, instanțele au arătat de mai multe ori flexibilitate în interpretarea conceptului de „fair use” (utilizare echitabilă), mai ales în cazul utilizării de materiale pentru scopuri care aduc valoare socială sau științifică, în special dacă folosirea este transformativă. Astfel, susținătorii procesului din domeniu argumentează că distrugerea și scanarea rapidă a cărților, chiar și cele protejate de drepturi de autor, pot fi justificate de nevoia de a avansa cercetarea și dezvoltarea AI.

Însă, dincolo de cadrul legal, această metodă ridică întrebări fundamentale despre limitele morale ale progresului tehnologic. Kan toate aceste practici fi considerate acceptabile dacă aduc beneficii majore societății? Sau ar trebui investigată mai sever moralitatea distrugerii de conținut cultural, chiar dacă intențiile sunt de a crea tehnologii mai eficiente? În acest context, unele voci avertizează că astfel de practici pot duce la o erodare a respectului pentru patrimoniul cultural, în dauna unor idei și opere valoroase.

O perspectivă încordată în era digitalizării rapide

Revelările despre „Project Panama” intensifică dezbaterea asupra eticii în cercetarea AI, un domeniu unde interesele comerciale, legalitatea și moralitatea se intersectează adesea în mod conflictual. Anthropic se află acum în centrul unor critici acide din partea comunității culturale și a celor preocupați de respectarea drepturilor de autor, chiar dacă legalitatea practică a achiziției a fost asumată.

Deși compania afirmă că a acționat în limitele legii și că a utilizat materiale dobândite în mod justificat, provocările morale generate de această metodă sunt greu de ignorat. În peisajul rapid al digitalizării și al progresului tehnologic, întrebarea rămâne deschisă: până unde pot merge companiile pentru a-dobândi un avantaj competitiv, fără a compromite valorile și integritatea culturală? În lipsa unor răspunsuri clare și a unor reguli bine stabilite, este greu de spus dacă astfel de practici vor fi privite ca decizii curajoase ale inovației sau ca exemple de depășire a limitelor etice.