Titlu: “Disciplina olimpică a tăierilor în Capitală, un răspuns al dezvoltării sau a insolvabilității?”

“Cronică de la Cluj către București: Un rulet de tăieri nejustificate”

În Capitală parcă s-a instaurat noua competiție națională: tăierea sincron. Burse, ore, salarii, posturi, sporuri – se taie neîncetat și seamănă mai mult cu un ritual decât cu o măsură economică funcțională. Acesta este mesajul pe care un liberal clujean cu peste 20 de ani de politica în bagaj, i-l transmite unui coleg de drum din București, într-o scrisoare deschisă.

“Pare că se va tăia din oameni, nu-i așa?! Căci e mai simplu – să tai din oameni decât din sistem”, subliniază el, amintindu-și de vremurile când împărțeau idei și vise politice alături de colegul său Ilie. În timpuri în care schimbarea politică era sinonimă cu avansarea, scrisoarea aduce în centrul discuției o problemă de extremă urgență: direcționarea tăierilor către cei care nu ar trebui pedepsiți.

“Măiestria” tăierilor: Studenții și funcționarii – victimele sistemului?

Foarfeca parcă funcționează cu precizie chirurgicală, având ținte bine stabilite. Se lovește cu impartimentul acolo unde rezistența este mică, la persoanele vulnerabile: studenții, profesorii, funcționarii, persoanele cu dizabilități, cei cu diverse afecțiuni. “Găurile negre din companiile de stat stau liniștite, protejate de legislație, consilii, sinecuri și o misterioasă imunitate la reformă”, afirmă autorul scrisorii. O discuție publică care aduce în lumină nepăsarea puterii față de situația reală a țării.

“Neglijarea unui tablou mai mare”

Plecând de la ideea că tăierile ar trebui să adreseze problemele cele mai stringente, liberalul întreabă: “Unde sunt cele mai mari găuri, văzute și știute de către toată lumea?” Răspunsul său nu pare să creeze surprize. „În companiile de stat cronic falimentare, în consiliile de administrație cu remunerații indecente, în pierderile istorice, acoperite din buget, în frauda din energie și gaze, în contracte păguboase și achiziții opace.”

Tăierea, evitată în zonele cele mai critice, este prezentă în mod obsesiv în zonele mai puțin relevante din punct de vedere al risipei. Potrivit bănățeanului, un „proiect de țară” eficient este cel care urmărește să aducă plus-văluare și să rezolve problemele care necesită atenție imediată.

“Dacă majoritatea propriului partid ridică sprâncenele, poate problema nu e doar în mintea lor”, este semnalul de alarmă tras de liberal. El sfârșește scrisoarea cu un sfat prietenesc, amintindu-i colegului său că niciun prim-ministru nu deține adevărul absolut și că soluția nu constă în tăieri masive, ci în dezvoltare. “Se vorbește de eficiență, dar se menține ineficiența structurală. E ca și cum ai încerca să salvezi o navă aruncând pasagerii peste bord, dar lăsând găurile din vas neacoperite.”