Supravegherea digitală în școli, bazată pe inteligență artificială, a devenit o realitate extrem de răspândită în sistemul educațional din Statele Unite, dar și un subiect controversat, generând îngrijorări legate de efectele sale pe termen lung. De la monitorizarea traficului în orașe aglomerate până la supravegherea în spațiile publice, tehnologiile AI sunt acum în loc să completeze, uneori, chiar să înlocuiască metodele tradiționale de asigurare a siguranței. Însă, pe fondul acestor beneficii aparent evidente, apar și riscuri importante legate de acuratețea și etica utilizării acestor sisteme în mediul educațional.

Monitorizarea digitală în școlile americane: o soluție cu costuri neașteptate

În ultimele ani, tot mai multe instituții de învățământ din Statele Unite implementează programe automate de supraveghere. Acestea analizează e-mailuri, mesaje online sau chiar documente scrise pe dispozitivele elevilor, cu scopul declarat de a preveni violența, bullyingul și alte comportamente periculoase. Cu toate acestea, datele arată că aceste sisteme au o rată semnificativă de alerte false, declanșate de interpretări eronate ale algoritmilor. Într-un exemplu tipic, peste o mie de alerte au fost emise într-un singur an într-un district școlar din Kansas, însă majoritatea nu au condus la intervenții reale sau situații periculoase.

Legislația în multe state, precum Florida, impune școlilor să raporteze orice semn de violență sau comportament suspect, indiferent de context. În practică, acest lucru a dus la numeroase situații în care poliția sau serviciile de sănătate mintală au fost alertate pentru evenimente minore sau interpretate greșit. Rezultatele acestor intervenții au fost adesea traumatizante, mai ales pentru elevii tineri, care au fost supuși evaluărilor psihologice fără voia lor, în condiții stresante și invazive.

Limitele tehnologiei: when context is king

Cea mai critică problemă a supravegherii bazate pe inteligență artificială este incapacitatea sa de a interpreta corect situațiile. Algoritmii se concentrează pe detectarea cuvintelor și expresiilor, fără a înțelege deloc nuanțele și mediul în care acestea apar. O glumă de prost gust sau o expresie de frustrare poate fi interpretată ca o amenințare gravă, iar elevii adesea nu sunt conștienți că mesaje sau activități online le sunt monitorizate nonstop.

Această lipsă de transparență și de respect pentru intimitate generează îngrijorări legate de drepturile civile și de dezvoltarea sănătoasă a tinerilor. Experții în educație și psihologie avertizează că implicarea în proceduri de reținere, chiar și pentru perioade scurte, poate avea consecințe negative asupra traiectoriei lor de viețuire. Statisticile arată că tinerii care au fost reținuți sau au trecut prin astfel de proceduri au șanse mai mici de a găsi locuri de muncă stabile și mai mari riscuri de probleme de sănătate mentală sau de recidivă în conflicte cu legea.

Un alt aspect problematic ține de faptul că, adesea, elevii nu sunt conștienți de faptul că activitatea lor online este monitorizată. Această lipsă de transparență ridică întrebări fundamentale despre dreptul la viață privată și despre modul în care tehnologia trebuie folosită în educație. Deși administratorii școlilor susțin că metodele de supraveghere sunt esențiale pentru prevenirea tragediilor, criticii consideră că lipsa unor dovezi solide privind eficacitatea acestor tehnologii face ca riscurile sociale și umane să fie disproportionate.

În timp ce dezbaterea continuă, tot mai mulți experți și organizații pentru drepturile copilului argumentează că trebuie găsite soluții care să echilibreze nevoia de siguranță cu respectul pentru libertățile individuale. În contextul evoluției tehnologice rapide, întrebările privind limitele utilizării inteligenței artificiale în mediul școlar sunt mai actuale ca niciodată, iar deciziile trebuie să fie ghidate nu doar de dorința de prevenție, ci și de responsabilitate și etică.