Alegerile pentru funcția de primar general al Capitalei au adus în discuție problema reprezentativității, dar și cea a scrutinului într-un singur tur, după ce Ciprian Ciucu a câștigat cu votul a doar 11,7% dintre alegătorii înscriși pe listele electorale. Prezența scăzută la urne nu reprezintă o surpriză statistică, ci confirmarea unei tendințe descendente, crede Gelu Duminică, sociolog care a prezentat datele istorice ale prezenței la urne pentru București.

În timp ce România mizează pe voluntariatul civic, alte state combat apatia electorală prin constrângere legală, țări precum Belgia, Luxemburg, Grecia sau Cipru având votul obligatoriu în mecanismele lor democratice. Un exemplu relevant este Australia, unde participarea la vot reprezintă o datorie legală, iar absenteismul se sancționează cu amendă, și unde prezența la urne depășește constant 90%, fapt care elimină din start discuțiile despre reprezentativitate.

Profesorul Cristian Preda explică nuanța fină dintre a fi un primar legitim și a fi unul reprezentativ, subliniind că mandatul lui Ciprian Ciucu este inatacabil din punct de vedere legal, chiar și în lipsa unui sistem coercitiv. Cu toate acestea, el identifică sursa crizei de reprezentativitate în renunțarea la alegerea în două tururi, o decizie politică luată în 2008 care a afectat profund calitatea dezbaterii publice. Ciprian Ciucu a promis că va milita pentru ca alegerile locale să se desfășoare în două tururi de scrutin.

Efectele acestui sistem electoral s-au dovedit contrare teoriei politice, votul într-un singur tur creând confuzie și divizare, și nu o bipolarizare radicală sub forma a două partide, a unui sistem bipartid. În loc de clarificarea scenei politice, votul într-un singur tur a creat o fragmentare mai mare, și o stare generală de nemulțumire, deși procedura democratică s-a respectat. Astfel, Ciprian Ciucu își începe mandatul sub spectrul acestei realități electorale, victoria sa fiind validă, dar sistemul care a produs-o lăsând în urmă o populație care nu se simte reprezentată.