Să experimentezi frica este un mecanism natural de supraviețuire, creat de evoluție. Cu toate acestea, există câțiva oameni care suferă de o boală rară ce le împiedică să simtă orice fel de teamă. Cum arată viața lor fără frică? Imaginează-ți că sari dintr-un avion și nu resimți nimic – nici adrenaline, nici senzația de bătăi rapide ale inimii.

Un astfel de exemplu este cel al lui Jordy Cernik, un britanic căruia i-au fost eliminate glandele suprarenale pentru a scăpa de anxietate, cauzată de sindromul Cushing – o afecțiune rară în care organismul produce exces de cortizol, hormonul stresului, după cum relatează BBC.

Tratamentul a avut rezultate, dar poate prea eficiente. Jordy a încetat să mai simtă anxietate, însă ceva nu era normal. În 2012, la Disneyland, în timpul unei plimbări cu un carusel, a realizat că nu mai simțea nicio frică. Apoi a sărit cu parașuta, a folosit tiroliana de pe Podul Tyne din Newcastle și a făcut rapel de pe Clădirea Shard din Londra – toate acestea fără ca pulsul să îi crească măcar ușor.

Deși cazul lui Cernik este rar, nu este unic. Existența sa seamănă cu cea a unor persoane cu boala numită Urbach-Wiethe (lipidoză cutanată), o afecțiune genetică atât de rară încât până acum doar aproximativ 400 de oameni au fost diagnosticați.

O pacientă celebră cu această boală, numită SM, a fost studiată de cercetători de la Universitatea din Iowa încă din anii 1980. La începutul anilor 2000, un tânăr doctorand pe nume Justin Feinstein a încercat să investigheze dacă o poate speria pe SM.

„I-am arătat toate filmele de groază posibile”, povestește Feinstein, acum neuropsiholog la o organizație dedicată terapiei prin plutire, folosită ca tratament pentru durere, stres și anxietate.

Însă filme precum „Blair Witch Project”, „Arahnofobia”, „The Shining” sau „Tăcerea mieilor” nu i-au trezit niciun sentiment de frică. Nici măcar vizitele prin locuri considerate bântuite, precum sanatoriul Waverley Hills, nu au avut vreun impact.

„Am expus-o și la amenințări reale, precum șerpi sau păianjeni. Și nu doar că nu simțea frică, ci voia să se apropie de acești ani. Ea era extrem de curioasă și dorea să atingă și să interacționeze cu aceste animale”, explică Feinstein.

Boala Urbach-Wiethe este cauzată de o mutație a genei ECM1, localizată pe chromozomul 1. ECM1 este o proteină esențială pentru formarea matricei extracelulare, o rețea care menține celulele și țesuturile în poziție. Când această genă este afectată, calciul și colagenul se acumulează excesiv și distrug celulele. Una dintre cele mai sensibile zone afectate de aceste modificări este amigdala, o regiune a creierului în formă de migdală, considerată a fi responsabilă pentru procesarea fricii.



Sursa articol