Primăria Sectorului 2 a efectuat recent o achiziție controversată pentru aprovizionarea cu clorură de calciu destinată deszăpezirii, suma totală alocată fiind de aproximativ 50.000 de euro. Contractul, atribuit prin achiziție directă firmei Stabil Construct SRL, a stârnit deja discuții privind modul de gestionare a fondurilor publice în contextul sezonului rece. Această achiziție reprezintă o sumă semnificativă, însă detaliile și contextul acestei decizii relevă o perspectivă mai amplă asupra politicii de iarnă a localității.

### Clorură de calciu: soluția eficientă, dar costisitoare

Contractul vizează furnizarea a 1.520 de saci de câte 25 de kilograme de clorură de calciu, la un preț unitar de 155 de lei. Cantitatea totală de 38 de tone este destinată pentru combaterea gheții și a zăpezii în zonele publice ale sectorului, mai ales acolo unde condițiile de iarnă pot deveni extrem de dificile pentru trafic și siguranța cetățenilor. Clorura de calciu, cu o concentrație de 77%, este recunoscută pentru capacitatea sa de a degaja căldură imediat la contactul cu gheața, funcționând eficient și la temperaturi de până la -25°C.

De altfel, această diferență de performanță față de sarea comună, care devine ineficientă sub -10°C, face ca clorura de calciu să fie preferată de autoritățile deținute de edilul Rareș Hopincă. Cu toate acestea, prețul de pe piață pentru un sac identic, dar cu o concentrație mai mare, se situează în jurul valorii de 169 de lei, ceea ce indică o diferență modestă, dar semnificativă din punct de vedere al cheltuielilor publice, mai ales în contextul în care aceste achiziții sunt efectuate în cantități mari.

### Firma stabilă, dar cu istoricul financiar… singurul angajat

Firma desemnată pentru furnizare, Stabil Construct SRL, are o istorie mai modestă. Înființată în Prahova în 2007, firma controlată de Maria Vlăsceanu are un singur angajat și se află în evidența Ministerului Finanțelor cu datorii de aproape 30.000 de euro. La ultimul bilanț fiscal, compania nu a înregistrat venituri, ci doar o pierdere de circa 1.500 de euro, fapt ce ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea și performanța acesteia în termeni financiari pe termen lung.

În condițiile în care achiziția de către Primărie a fost făcută printr-o procedură simplificată, se naște întrebarea dacă acest contract a fost optim pentru bugetul public. Totuși, decizia de a contracta această firmă pare să fie influențată mai mult de disponibilitatea rapidă, decât de criterii de eligibilitate sau de avantaj economic real.

### Un sistem de plăți din ce în ce mai costisitor pentru contribuabili

Aceasta nu este singura cheltuială majoră antrenată de către autorități pentru gestionarea sezonului rece. Primăria Sectorului 2 plătește lunar peste 12.000 de euro pentru „taxa de așteptare” a utilajelor de deszăpezire, suma totală ajungând la circa 1,5 milioane de euro pentru o perioadă de circa 120 de zile de iarnă. Aceasta înseamnă că bugetul local acoperă costurile cu utilajele, combustibilul, salariile personalului și mentenanța, indiferent dacă există zăpadă sau nu.

Pentru autoritățile locale, această metodă de plată, criticată și în trecut pentru costurile excesive, pare să reprezinte o investiție în siguranța cetățenilor, însă rămâne întrebarea dacă fondurile publice sunt managementate cât mai eficient. În trecut, difuzorii politici au semnalat că aceste cheltuieli provin din milioane de euro fără justificare clară, dar apariția acestor practici pare să continue, chiar și în condițiile în care bugetele locale ar putea fi gestionate mai transparent.

### Perspective și controverse

Discuțiile despre eficiența costurilor și despre modul de atribuire a contractelor pentru deszăpezire sunt în continuare în centrul atenției publice. Anul trecut, primăria a plătit suma de aproape 2 milioane de euro pentru servicii de deszăpezire, în condițiile în care, chiar și fără ninsori importante, sumele de plată pentru „taxa de așteptare” rămân imense. Politicienii și experții în management public continuă să pună accent pe nevoia reformelor și pe monitorizarea mai strictă a acestor cheltuieli, pentru a evita risipa banilor publici.

Pentru moment, decizia de a achiziționa clorură de calciu de la o firmă cu un bilanț financiar slab și costurile mari de întreținere și plăți pentru utilaje evidențiază dificultățile administrației de a echilibra costurile cu necesitatea asigurării siguranței cetățenilor pe timp de iarnă. În condițiile actuale, rămâne de urmărit dacă aceste practici vor fi ajustate în sezonul viitor sau dacă vor continua același model, cu valențe discutabile din punct de vedere financiar și administrativ.