O adolescentă din Canada a descoperit, în urma unor episoade recurente de urticarie, că este alergică la apă. Tânăra, al cărei caz a fost raportat în BMJ Case Reports, a fost diagnosticată cu urticarie acvagenică, o formă extrem de rară de alergie. Afecțiunea, care se manifestă prin erupții cutanate la contactul cu apa, a afectat-o pe pacientă timp de doi ani, până la stabilirea diagnosticului corect.

De la primele erupții la diagnostic: parcursul unei alergii rare

Tânăra a fost trimisă la o clinică medicală din cauza unor erupții cutanate recurente, care apăreau ori de câte ori pielea ei intra în contact cu apa. La momentul consultației, avea deja erupții active: umflături inflamate, înconjurate de zone de piele roșie, cu diametrul cuprins între 1 și 3 centimetri. Pacienta le-a relatat medicilor că primul episod de urticarie declanșat de apă a apărut cu aproximativ doi ani înainte, la scurt timp după debutul menstruației.

De atunci, ori de câte ori pielea i se uda, indiferent de temperatura sau tipul apei, îi apăreau erupții. Acestea se manifestau în cel mult 20 de minute după baie sau duș, înot în piscină sau în mare ori după ce era prinsă de ploaie. Ulterior, urticaria și roșeața dispăreau de la sine, fără tratament, în interval de 30 până la 60 de minute. Transpirația sau lacrimile nu îi declanșau simptomele.

Urticaria este de obicei provocată de o reacție alergică la o substanță cu care persoana a intrat în contact sau pe care a ingerat-o. În cazul pacientei, nu exista un istoric familial de urticarie inexplicabilă și nici alte simptome asociate frecvent reacțiilor alergice. Analizele de sânge și urină au indicat că toate funcțiile vitale erau în limite normale. Cu toate că era alergică la praf, iepuri și pisici, aceste alergii nu aveau legătură cu episoadele de urticarie apărute după contactul cu apa.

Tratament și gestionarea simptomelor alergiei la apă

Medicii i-au administrat inițial un tratament de o săptămână cu antihistaminice. Ulterior, au oprit medicația și au realizat un test de provocare, expunând deliberat pielea la presupusul alergen. Au aplicat pe abdomen o compresă îmbibată cu apă la temperatura camerei, iar în mai puțin de 20 de minute au apărut din nou erupțiile. Pe baza acestui test și a istoricului medical, s-a stabilit diagnosticul de urticarie acvagenică.

Mama fetei încercase anterior să-i controleze simptomele cu un medicament folosit în tratarea și prevenirea simptomelor de astm. Acesta a adus o ameliorare moderată, dar nu a eliminat complet problema. Medicii au prescris ulterior o doză zilnică de cetirizină, un antihistaminic. La controlul efectuat după opt luni, pacienta a raportat că simptomele reapăreau doar dacă omitea o doză.

În timp, starea ei s-a îmbunătățit constant. La evaluarea de după 14 luni, a declarat că poate desfășura activități zilnice normale „fără nicio restricție” și că alergia nu îi mai afectează calitatea vieții, atât timp cât urmează tratamentul cu cetirizină. Până în prezent, în literatura medicală au fost descrise doar aproximativ 100 de cazuri de urticarie aquagenică. Cauza exactă nu este cunoscută, însă afecțiunea apare de obicei la începutul pubertății și pare să le afecteze mai frecvent pe femei decât pe bărbați.