Actorii și ceilalți angajați ai Teatrului Național din București protestează față de noile reglementări ale Ministerului Culturii

Scena culturală din România se află din nou în centrul unui conflict cu autoritățile, după ce actorii și personalul tehnic ai Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București au decis să scoată lemnele din foc printr-un protest popular. Manifestarea va avea loc marți în fața instituției, ca reacție la un proiect pilot implementat de Ministerul Culturii, ce impune rapoarte zilnice privind timpul de muncă al angajaților teatrului.

Noua măsură, percepută ca o sursă de presiune pentru artiști și personalul tehnic

Decizia de a organiza protestul survine după apariția în spațiul public a unor informații despre planurile ministerului de a introduce un sistem de raportare zilnică a orelor lucrate. Aceasta a fost formalizată într-un program-pilot, despre care actorii și personalul tehnic spun că le afectează autonomia și modul de lucru tradițional. În comunicatul de presă transmis de reprezentanții teatrului se afirmă că această măsură „le impune angajaților o supraveghere strictă, similară cu controlul birocratic excesiv, afectând astfel libertatea artistică și autonomia creativă”.

Actorii și personalul tehnic consideră însă că implementarea acestor rapoarte zilnice reprezintă o presiune suplimentară, mai ales în contextul în care teatrul, ca și alte instituții culturale, a resimțit din plin efectele crizei sanitare. În ultimele luni, restricțiile impuse de pandemie au dus la limitarea spectacolelor și reducerea veniturilor, astfel încât orice măsură administrativă care să adauge presiune administrativă pare a fi o sabie cu două tăișuri.

Este această măsură un pas spre birocratizare excesivă?

Reprezentanții teatrului subliniază că programul-pilot este perceput ca o inițiativă birocratică fără justificări clare, ce nu ia în calcul specificul muncii creative. „Noi suntem actorii unei povești, nu angajați ai unei fabrici care trebuie confecționeze rapoarte zilnice”, a afirmat una dintre sursele apropiate teatrelor. Această reacție a fost resimtită și ca o încercare de microgestiune a activității artistice, pe fondul unei politicii instituționale percepută ca fiind tot mai controlantă.

De altfel, Ministerul Culturii a justificat programul-pilot prin nevoia de a crește transparența și responsabilitatea în cadrul sectorului cultural, dar criticii spun că măsura riscă să fie contraproductivă și să copleșească instituțiile deja supuse unor provocări financiare și logistice.

Un climat tensionat între autoritate și comunitatea artistică

Proteste similare au avut loc și în alte instituții culturale, semnalând o dezacord generalizat între angajații din sector și ministerul condus de Ioan Romascanu. În același timp, atitudinea autorităților culturale pare dificil de schimbat, chiar și atunci când o parte importantă a comunității artistice cere reexaminarea acestor măsuri.

Vocile din interiorul teatrului insistă că, deși responsabilitatea și transparența sunt valori etice și administrative importante, acestea nu trebuie să devină instrumente de control excesiv care să afecteze libertatea artistică și motivația angajaților. În plus, aceștia cer autorităților să găsească soluții alternative, care să asigure o monitorizare echilibrată, fără a afecta statutul și independența teatrului.

Ce urmează?

Deși protestul programat pentru marți este o reacție la măsura pilot încă în implementare, opinia publică și reprezentanții sectorului cultural așteaptă o revenire la dialog. Există sentimentul că politicile administrative trebuie să fie adaptate specificului activităților culturale și să nu devină instrumente de birocratizare excesivă. La nivel oficial, Ministerul Culturii a indicat intenția de a continua consultările, însă până în prezent nu s-au anunțat modificări concrete ale proiectului.

Pe fundal, dacă tensiunile nu vor fi calmate, este probabil ca în zilele următoare să apară noi forme de manifestare, pe măsură ce cei implicați își doresc mai multă claritate și respect pentru particularitățile activității artistice. Întrebarea rămâne: vor fi găsite soluții care să echilibreze responsabilitatea administrativă cu autonomia artistică? Sau această polemică va duce la o schimbare de paradigme în modul în care statul și sectorul cultural colaborează? Răspunsul va veni, cel mai probabil, în săptămânile următoare.